Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Theologica Convertirea Sfântului Constantin cel Mare

Convertirea Sfântului Constantin cel Mare

Un articol de: Pr. Ciprian Florin Apetrei - 21 Mai, 2019

După masivele persecuţii împotriva creştinilor din timpul împăratului Diocleţian, cine s-ar fi aşteptat că, imediat după domnia acestui persecutor, va veni la conducerea Imperiului Roman un împărat care va da libertate creştinilor şi va proteja şi apăra Biserica? Acest lucru s-a petrecut în urma minunii dumnezeieşti din ajunul bătăliei de la Pons Milvius din 28 octombrie 312, când Sfântul Constantin cel Mare a avut o viziune despre care vorbesc istoricii creştini Eusebiu de Cezareea şi Lactanţiu. Din relatările lor ştim că împăratul a văzut pe cer ziua, în amiaza mare, o Cruce luminoasă, deasupra soarelui, cu inscripţia in hoc signo vinces (prin acest semn vei învinge). Noaptea, i s-a arătat, în timpul somnului, Domnul nostru Iisus Hristos, cu semnul Crucii, pe care-l văzuse ziua pe cer, cerindu-i să-l pună pe steagurile soldaţilor ca să le servească drept semn protector în lupte. Ziua următoare a fost confecţionat un steag, după modelul arătat în vis, cu monograma creştină, steag numit labarum. Victoria a fost câştigată, spune Lactanţiu, cu ajutorul lui Dumnezeu, deoarece Constantin, ajungând în apropierea Romei, nu avea decât 20.000 de soldaţi, iar Maxenţiu 150.000 de soldaţi. Constantin a povestit mai târziu lui Eusebiu, cu jurământ, că semnele care i s-au arătat l-au încredinţat de puterea lui Hristos şi l-au făcut să treacă de partea creştinilor. Această viziune minunată pe care a avut-o Constantin cel Mare înaintea luptei de la Pons Milvius (Podul Vulturului) s-a dovedit relevantă în privința comportării sale față de creștinism. Pe scurt, faptele istorice s-au petrecut astfel: în 306, Constanţiu (tatăl Sfântului Constantin) a murit la York, în Anglia, unde trupele sale au decis să-l proclame pe Constantin „Augustus”. După mai mulţi ani de lupte, Constantin reuşea, în 312, să-l elimine pe adversarul său cel mai periculos, Maxenţiu, în bătălia de la Pons Milvius, lângă Roma. Constantin a devenit atunci stăpânul părţii apusene a imperiului, înainte de a cuceri în 324 şi partea răsăriteană. În urma acestei minuni, el se converteşte la Creştinism, iar aceasta se vede şi din faptul că după victorie, când îşi face intrarea triumfală în Roma, refuză să urce pe Capitoliu ca să sacrifice lui Jupiter, aşa cum era tradiţia. În statuia pe care a ridicat-o mai apoi ţine în mână o cruce cu un stindard purtând monograma lui Hristos.