Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Theologica Creaţionism şi evoluţionism

Creaţionism şi evoluţionism

Un articol de: Pr. Ciprian Florin Apetrei - 10 Iul, 2019

Creaţia lumii a constituit subiectul unei aprige confruntări între partizanii celor două teorii bine cunoscute sub numele de creaţionism şi evoluţionism. Creaţioniştii consideră că lumea a fost creată de Dumnezeu ex nihilo, dar resping ideea oricărei evoluţii a lumii, fiindcă aceasta ar fi fost creată de Dumnezeu absolut perfectă din primul moment al existenţei ei. Partizanii acestei teorii pun un accent atât de mare pe creaţia iniţială a lumii, încât socotesc că lumea se înscrie, ulterior, pe curba descendentă a unui proces de degradare progresivă. În mod cu totul opus, evoluţio­niştii resping ideea perfecţiunii iniţiale a lumii şi susţin că lumea este rezultatul unei evoluţii naturale, care sfârşeşte cu apariţia omului. Partizanii acestei teorii vorbesc de o evoluţie ascendentă a lumii, dar aceasta nu mai este rezultatul intervenţiei lui Dumnezeu, ci al hazardului, al întâmplării sau al selecţiei naturale. În istoria acestei dispute cosmologice a existat o prăpastie între cele două concepţii. Astăzi, deşi atât creaţioniştii, cât şi evoluţioniştii îşi reconsideră poziţiile, descoperind că fiecare are nevoie de cealaltă pentru mai buna înţelegere a perspectivei proprii, continuă să manifeste şi opinii intolerante, cum ar fi evoluţionismul politizat al curentelor marxiste sau încercarea de elaborare a unui „creaţionism ştiinţific”, care vrea să demonstreze cu orice preţ că universul e mult mai nou decât afirmă datele actuale.

Cele două teorii, creaţionism şi evoluţionism, sunt în legătură atât cu gândirea autonomă despre crearea lumii, cât şi cu cea teonomă, însă ultima se distanţează de ele. Marele merit al cosmologiei teonome constă în faptul că ea permite teologiei creştine să vorbească de Hristos nu numai ca Logos Mântuitor, ci şi ca Logos Creator.

Cosmologia teonomă a Ortodoxiei, întemeiată pe revelaţie şi receptivă faţă de progresele ştiinţei, se dovedeşte a fi placa turnantă a unei bune articulări între cercetarea teologică şi cea ştiinţifică.