Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Theologica Cred în Dumnezeu

Cred în Dumnezeu

Un articol de: Pr. Ciprian Florin Apetrei - 18 Sep, 2019

Mitropolitul grec Varnavas de Neapolis și Stavroupolis se întreabă: ce înţelegem, oare, atunci când spunem că cineva este credincios? Ce înseamnă, cu adevărat, „cred în Dumnezeu”? Nu cumva înseamnă doar faptul că accept existenţa Lui? Adică cred şi accept că există un Creator al acestei lumi, care se interesează mai mult sau mai puţin despre ce se întâmplă cu lumea în continuare? Că, teoretic, cred în existenţa Cuiva, dar care nu are o legătură directă cu propria mea existenţă?

Şi tot el ne spune că răspunsul la întrebarea aceasta ne este oferit de pericopa evanghelică de la Matei 8, 5-13. Citirea pasajului evanghelic ne aduce în prim-plan un centurion, un sutaş roman, care avea o slugă grav bolnavă, şi care merge la Mântuitorul pentru a-i cere ajutorul. Domnul nostru Iisus Hristos răspunde la chemarea acestuia, şi, plin de bunăvoinţă, primeşte să meargă la casa ofiţerului roman pentru a-l vindeca pe bolnav. Centurionul, însă, conştientizează că este un om păcătos şi se sfieşte să-L primească pe Hristos în casa sa. Îl roagă, aşadar, ca fie şi numai prin cuvântul Său să-i vindece servitorul. El crede că Hristos prin cuvântul Lui are putere tămăduitoare şi este izvorul vieţii. Atât de mult crede! Atât de mult, încât crede cu tărie că Cel Care se află în faţa lui are atâta putere, încât poate să facă orice, fără să fie neapărat prezent. Chiar şi să vindece un bolnav fără ca să-l vadă, fără să ştie de ce anume suferă. Adevărata minune din această relatare evanghelică nu se referă la vindecarea slugii, ci la credinţa sutaşului.

Această pericopă evanghelică este un exemplu desăvârşit de ceea ce înseamnă credinţă adevărată. Atitudinea sutaşului ne ajută pe noi să aflăm un răspuns la întrebarea pe care am aşezat-o la începutul acestor rânduri. Cu adevărat, aceasta înseamnă să ai credinţă! Asta înseamnă: `Cred în Dumnezeu”! Mă încred în El cu toată fiinţa mea. Sunt încredinţat pe deplin că El poate să facă orice, în orice situaţie, dincolo de orice problemă care pare fără ieşire, dincolo de ceea ce poate logica omenească să priceapă.