Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Theologica Cuviosul Nicodim Aghioritul şi Rugăciunea inimii

Cuviosul Nicodim Aghioritul şi Rugăciunea inimii

Un articol de: Pr. Ciprian Florin Apetrei - 13 Iul, 2019

În secolul al 18-lea era un monah care trăia în Muntele Athos, pe nume Nicodim; avea să devină cunoscut sub numele de Cuviosul Nicodim Aghioritul (1749-1809). El este considerat unul dintre cei mai mari părinţi isihaşti din istoria nevoinţei monahale din Muntele Athos.

Cel întru sfinți și purtătorul de Dumnezeu Părintele nostru, Sfântul Nicodim Aghioritul a fost un mare teolog și învățător al Bisericii Ortodoxe, reînnoitor al isihasmului, canonist, haghiolog și scriitor de poeme liturgice. Sfântul Nicodim a fost canonizat de Biserica Ortodoxă în 1955, iar prăznuirea sa se face în ziua de 14 iulie. În perioada în care s-a nevoit în Sfântul Munte și-a instruit ucenicii să folosească rugăciunea inimii. Sfântul Nicodim învăţa călugări aghioriţi cum să ajungă să practice această rugăciune. „Pune în mișcare voința sufletului”, spunea Cuviosul Nicodim. „Sufletul trebuie să zică această rugăciune cu toată voința sa, cu toată tăria sa și cu toată iubirea sa”, învăța cuviosul. Practicarea Rugăciunii inimii este strâns legată de trăirea isihastă. Manualul duhovnicesc al Sfântului Nicodim, Filocalia, înfăţişează conştiinţa filocalică isihastă şi trăirea ascetică a ei.  

Scopul monahilor care practicau - și care încă practică - Rugăciunea lui Iisus sau Rugăciunea inimii este de a se separa de tot ceea ce este lumesc: confort, faimă, succes, avere, ambiție ş.a. O rostire disciplinată a Rugăciunii lui Iisus ușurează lepădarea de aceste lucruri. Însă ce se întâmplă cu aceia dintre noi care trăim în lume și care nu putem renunța la îndatoririle noastre? Pentru noi, Rugăciunea lui Iisus („Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul”) ne poate feri de a deveni prea atașați de lucrurile lumii, de a face idoli din cariera, salariul, mașina noastră și alte simboluri ale statutului nostru social. Practica Rugăciunii lui Iisus ne ușurează detașarea de dorințele și neliniștile lumii care ne pot distrage de la adâncirea vieții noastre duhovnicești.