Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Theologica „De faţă a stat împărăteasa, de-a dreapta Ta”

„De faţă a stat împărăteasa, de-a dreapta Ta”

Un articol de: Pr. Ciprian Florin Apetrei - 16 Iul, 2019

Sfânta Liturghie este precedată de o rânduială liturgică numită Proscomidie. Ea constă în pregătirea darurilor pentru Jertfa euharistică şi este o necesitate practică.

La Proscomidie, după scoaterea şi punerea de către preot a Agneţului pe Sfântul Disc, acesta scoate o miridă în cinstea Maicii Domnului. Acest lucru se întâmplă deoarece Proscomidia cuprinde în mod simbolic şi taina Bisericii ca împlinire a lucrării mântuitoare a Fiului lui Dumnezeu. Astfel, aşezarea pe Sfântul Disc, în jurul Agneţului, a miridelor scoase în cinstea Maicii Domnului şi a sfinţilor, precum şi spre pomenirea credincioşilor vii şi adormiţi, ne arată imaginea Bisericii, ca Trupul lui Hristos. Mirida Maicii Domnului, mai mare decât celelalte miride, este aşezată în dreapta Agneţului, arătând înalta demnitate a Sfintei Fecioare Maria potrivit cuvintelor psalmistului repetate de preot: „De faţă a stat împărăteasa, de-a dreapta Ta, în haină aurită îmbrăcată şi preaînfrumuseţată” (Psalmul 44, 11).

Împărăteasa care stă de-a dreapta lui Dumnezeu este Maica Domnului, căci ea L-a născut în chip de negrăit pe Hristos, rămânând pururea fecioară. Ea este cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, este scara ce uneşte cerul cu pământul, pe care Patriarhul Iacov a văzut-o în vis (Facere 28,12), pentru că din ea Dumnezeu a luat firea noastră umană. Acceptând să-L nască pe Hristos, Fecioara Maria s-a făcut primitoare din partea nea­mului omenesc a mântuirii pe care ne-a adus-o Întruparea Domnului. Făcându-se vrednică de această naştere datorită ­cu­răţiei şi smereniei ei, ea a fost sfinţită prin sălăşluirea Cu­vântului, devenind izvor de curăţie şi nestricăciune. Ea este sfântă mai presus decât toţi sfinţii, „mai cinstită decât heruvimii şi mai slăvită fără de asemănare decât serafimii”, este acoperi­toa­rea, apărătoarea, mijlocitoarea şi ­ajutătoarea credincioşilor.