Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Theologica Dogmă, teologumenă şi părere teologică

Dogmă, teologumenă şi părere teologică

Un articol de: Pr. Ciprian Florin Apetrei - 12 Noi, 2018

Teologii ortodocşi fac deosebire între: `dogme”, adică doctrine de credinţă care au autoritatea unui sinod, „teologumene”, adică învăţături cu mare circulație în Biserică, dar care nu au consensul unanim al Bisericii, şi „opinii” (păreri) teologice, adică interpretări particulare ale unor teologi sau şcoli de teologie, care însă nu contravin consensului Tradiţiei.

În înţelesul clasic, denumirea de „dogmă” era aplicat unor decrete şi porunci cu caracter practic, elaborate de o autoritate în exerciţiu. În spaţiul creştin, dogmele s-au formulat şi dezvoltat de-a lungul istoriei, într-un proces firesc, purtând în conţinut învăţătura mântuitoare. Ceea ce a determinat formularea clară şi fără echivoc a dogmelor au fost, pe de o parte, factorul pozitiv, respectiv nevoia de a pătrunde cât mai adânc adevărurile de credinţă şi de a explica preceptele morale, rânduielile liturgice şi hotărârile Sinoadelor Ecumenice, şi, pe de altă parte, factorul negativ, adică apariţia ereziilor care contraziceau sau denaturau dreapta credinţă. Dogmele trebuie să-şi aibă originea în Sfânta Scriptură, să fie formulate de Biserică în spaţiul Sfintei Tradiţii, ca expresie a experienţei, credinţei şi mărturiei apostolice. Ele au fost formulate de Sinoadele Ecumenice prin definiţiile lor dogmatice.

Teologumena este o învăţătură de credinţă emisă de un teolog având un oarecare temei în Revelaţie, care nu întruneşte consensul unanim al Bisericii, nedefinit de Biserică, dar care vine să precizeze anumite aspecte ale învăţăturii Bisericii insuficient dezvoltate în dogme. Teologumena are o mare circulaţie şi rămâne pasibilă spre dezvoltare în cadrul tradiţiei bisericeşti. O condiţie principală este să nu contrazică dogmele şi să constituie obiect de reflecţie teologică.

Părerea teologică este o teorie lansată de un teolog, care nu are justificare suficientă nici în Revelaţie, dar nici nu contrazice dogma. Nu are valoare pentru mântuire pentru că reprezintă simplă speculaţie deductivă în cazuri specifice. Părerea teologică poate fi îndoielnică. Numărul părerilor teologice este foarte mare, cercul lor depăşind spaţiul dogmelor şi al teologumenelor.