Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Theologica Ectenia celor adormiţi

Ectenia celor adormiţi

Un articol de: Pr. Ciprian Florin Apetrei - 31 Oct, 2018

În rânduiala liturgică a Bisericii Ortodoxe întâlnim Ectenia pentru cei adormiţi, adică pentru cei care au murit.

Această ectenie începe cu invocarea şi mărturisirea milei lui Dumnezeu după modelul psalmului 50, repetând una din cererile ecteniei întreite: Miluieşte-ne pe noi, Dumnezeule, după mare mila Ta, rugămu-ne Ţie, auzi-ne şi ne miluieşte. Ne rugăm ca marea milă a lui Dumnezeu să se reverse asupra noastră, a tuturor mădularelor Bisericii, vii şi adormiţi.

Încă ne rugăm pentru odihna sufletelor adormiţilor robilor lui Dumnezeu (N) şi pentru ca să li se ierte lor toată greşeala cea de voie şi cea fără de voie. Sufletul omului nu-şi poate găsi odihnă decât în Dumnezeu. Păcatul săvârşit cu voie sau fără de voie ne desparte de Dumnezeu, împiedicându-ne să intrăm în comuniune cu El. De aceea ne rugăm pentru iertarea păcatelor celor adormiţi, ca astfel ei să găsească odihnă în Împărăţia lui Dumnezeu.

Ca Domnul Dumnezeu să aşeze sufletele lor unde drepţii se odihnesc. Mila lui Dumnezeu, Împărăţia cerurilor şi iertarea păcatelor lor, de la Hristos, Împăratul Cel fără de moarte şi Dumnezeul nostru, să cerem. Comuniunea cu Dumnezeu înseamnă comuniunea cu toţi sfinţii care şi-au găsit odihna în El, înseamnă împărtăşirea de mila lui Dumnezeu şi intrarea în Împărăţia Sa şi are ca și condiţie iertarea păcatelor. Odihna pe care o cerem pentru cei adormiţi nu este o stare de inactivitate, ci o bucurie de Împărăţia cerurilor, care e comuniunea tuturor şi e plină de toate bunătăţile spirituale.

Ectenia continuă cu o rugăciune rostită de către preot: îDumnezeul duhurilor şi a tot trupul…” Dumnezeul duhurilor şi a tot trupul este Dumnezeul îngerilor şi al oamenilor, Dumnezeul celor aflaţi în trup şi al celor adormiţi.

Că Tu eşti învierea şi viaţa şi odihna adormiţilor robilor Tăi (N), Hristoase, Dumnezeul nostru, şi Ţie slavă înălţăm, împreună şi Celui fără de început al Tău Părinte şi Preasfântului şi bunului şi de viaţă făcătorului Tău Duh, acum, şi pururea, şi în vecii vecilor. Hristos este viaţa şi învierea noastră, „locul luminat”, „locul de verdeaţă”, „locul de odihnă” pentru că este unit ­după fiinţă cu Tatăl cel fără de început şi cu Duhul de viaţă ­făcător.