Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Theologica Evanghelia zilei Ioan 5, 17–24

Ioan 5, 17–24

Data: 29 Apr, 2020

„Zis-a Domnul către iudeii care veniseră la Dânsul: Tatăl Meu până acum lucrează; și Eu lucrez. Deci, pentru aceasta căutau și mai mult iudeii să-L omoare, nu numai pentru că dezlega sâmbăta, ci și pentru că zicea că Dumnezeu este Tatăl Său, făcându-Se pe Sine deopotrivă cu Dumnezeu. A răspuns, deci, Iisus și le-a zis: Adevărat, adevărat zic vouă: Fiul nu poate să facă nimic de la Sine dacă nu va vedea pe Tatăl făcând; căci cele pe care le face Acela, pe acestea le face și Fiul întocmai. Pentru că Tatăl iubește pe Fiul și-I arată toate câte face El și lucruri mai mari decât acestea va arăta Lui, ca voi să vă mirați. Căci, precum Tatăl înviază pe cei morți și le dă viață, tot așa și Fiul dă viață cărora voiește. Tatăl nu judecă pe nimeni, ci toată judecata a dat-o Fiului, ca toți să cinstească pe Fiul precum cinstesc pe Tatăl. Cel ce nu cinstește pe Fiul nu cinstește nici pe Tatăl Care L-a trimis. Adevărat, adevărat zic vouă: Cel ce ascultă cuvântul Meu și crede în Cel Care M-a trimis pe Mine are viață veșnică și la judecată nu va veni, ci s-a mutat din moarte la viață.”

Dumnezeu lucrează în lume

Sfântul Chiril al Alexandriei, Glafire la Facere, Cartea Întâia, 2, în Părinți și Scriitori Bisericești (1992), vol. 39, p. 9

„(...) Dumnezeu, Meşterul Cel desăvârşit al tuturor, S-a folosit de Puterea proprie şi atotfăcătoare, adică de Fiul, spre tot ce era de făcut: Căci toate printr-Însul s-au făcut şi fără de El nimic nu s-a făcut (Ioan 1, 3). Prin El a creat la început şi înainte de altele cerul şi pământul şi le-a chemat spre ființă, deci nu au fost vreodată. Iar dacă cineva ar întreba: cum şi de unde, va auzi de la noi ca adevărat acest cuvânt înțelept şi foarte bun: Cine a cunoscut gândul Domnului? Sau cine s-a făcut sfetnicul Lui (Romani 11, 34). Dacă, deci, cineva ar voi să afle acestea, ar avea nevoie neîndoielnic şi numaidecât de o minte şi de o înțelegere ca cele proprii lui Dumnezeu.”

Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Facere, omilia III, IV, în Părinți și Scriitori Bisericești (1987), vol. 21, p. 51

„Ce poate fi mai ticălos şi mai nesocotit decât a încerca să spui şi să susții că toate cele ce există s-au făcut de la sine şi, gândind aşa, să lipseşti creația de purtarea de grijă a lui Dumnezeu? Spune-mi, cum se poate susține că atâta podoabă şi atâtea stihii pot fi conduse fără un conducător, care le ține pe toate? Corabia n-ar putea nicicând străbate valurile mării fără un cârmaci, nici soldatul n-ar putea săvârşi o faptă de vitejie fără un general, nici o casă nu s-ar putea înălța fără un arhitect, iar lumea aceasta mare şi podoaba acestor stihii au putut veni, oare, de la sine şi de la întâmplare, fără să fie cineva care să le conducă pe toate şi care, potrivit înțelepciunii lui, să țină şi să păstreze pe toate cele ce se văd? Dar pentru ce să ne mai încăpățânăm să dovedim acestor oameni acelea pe care, după cum spune proverbul, le vede şi un orb? Totuşi să nu încetăm a le pune înainte învățăturile Scripturii şi a ne da toată silința ca să-i scăpăm de înşelăciune şi să-i readucem la adevăr.” 

(Pr. Narcis Stupcanu)