Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Theologica Evanghelia zilei Ioan 6, 35–39

Ioan 6, 35–39

Data: 06 Mai, 2020

„Zis-a Domnul către iudeii care crezuseră într-Însul: Eu sunt Pâinea vieții; cel ce vine la Mine nu va flămânzi și cel ce crede în Mine nu va înseta niciodată. Dar am spus vouă că M-ați și văzut și nu credeți. Tot ce-Mi dă Tatăl va veni la Mine; și pe cel ce vine la Mine nu-l voi scoate afară; pentru că M-am coborât din cer nu ca să fac voia Mea, ci voia Celui Care M-a trimis pe Mine. Și aceasta este voia Celui Care M-a trimis, ca, din toți pe care Mi i-a dat Mie, să nu pierd pe nici unul, ci să-i înviez pe ei în ziua cea de apoi.”

Să ne apropiem de Hristos și nu vom flămânzi niciodată

Sfântul Ioan Casian, Convorbiri duhovniceşti, Partea a III-a, A treia convorbire cu părintele Theonas, Cap. XXI, 1-3, în Părinți și Scriitori Bisericești (1990), vol. 57, 
p. 722

„Nu trebuie să nu primim duminica Sfânta Împărtăşanie, fiind­că ne ştim păcătoşi, ci cu totul mai mult să ne grăbim dornici către ea, pentru vindecarea sufletului şi pentru curăția cea duhovnicească, cu acea umilire a minții şi cu atâta credință, încât, judecân­du-ne nevrednici de primirea marelui har, să căutăm şi mai mult leacuri pentru rănile noastre. N-am fi, de altfel, vrednici să primim nici împărtăşania anuală, dacă ne-am lua după unii care, stând în mănăstiri, în aşa chip măsoară vrednicia, sfințenia şi meritul tainelor cereşti, încât socotesc că împărtăşania nu trebuie luată decât de cei sfinți şi nepătați şi nu mai degrabă pentru ca această participare să ne facă sfinți şi curați. Aceştia, fără îndoială, cad într-o mai mare trufie decât cea de care li se pare că se feresc, fiindcă cel puțin atunci când o primesc ei se socotesc vrednici de a o primi. Cu mult este însă mai drept ca, de vreme ce în această umi­lință a inimii în care credem şi mărturisim că niciodată nu putem să ne atingem pe merit de acele Sfinte Taine, s-o primim ca un leac al tristeților noastre în fiecare duminică, decât ca, stă­pâ­niți de deşarta trufie şi stăru­in­ță a inimii, să credem că numai o dată pe an suntem vrednici de a lua parte la Sfintele Taine. De aceea, ca să putem înțelege acestea şi să le păstrăm în chip rodnic, să rugăm cu şi mai mare încordare mila Domnului să ne ajute pentru a le îndeplini acestea, care nu se învață ca celelalte îndeletniciri omeneşti, unde este necesară mai întâi folosirea cuvintelor, ci mai degrabă luând-o înainte fapta unită cu experiența. Acestea, dacă n-au fost cercetate şi netezite adesea prin învăță­turile bărbaților du­hovniceşti şi dacă n-au fost adâncite cu grijă prin exemple şi prin experiența zilnică, ori îşi pierd puterea din cauza nepăsării, ori dispar printr-o nevrednică uitare.”

Clement Alexandrinul, Stromatele, Stromata I, Cap. I, 5.2, în Părinți și Scriitori Bisericești (1982), vol. 5, p. 13

„Căci conştiința este cel mai bun judecător pentru a primi sau a nu primi Euharistia; iar temelia tainică a conştiinței este viața dreaptă unită cu o învățătură bună.” 

(Pr. Narcis Stupcanu)

Citeşte mai multe despre:   Sfanta Impartasanie