Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Teologie și spiritualitate Evanghelia zilei Istorii cu tâlc

Istorii cu tâlc

Data: 19 Martie 2008

Călugărul care dormea cu leii

În lavra lui avva Petru trăia un călugăr bătrân. Acesta adeseori pleca din mănăstire şi rămânea pe ţărmurile râului Iordan. Acolo dormea unde găsea un culcuş de leu. Într-o zi a găsit într-o peşteră doi pui de lei şi i-a adus în biserică, înveliţi în haina cu care se îmbrăca. Şi le-a spus:

- Dacă vom păzi poruncile Domnului nostru Iisus Hristos, leii se vor teme de noi. Însă, din pricina păcatelor noastre am ajuns robi şi de asta ne temem noi mai mult de ei.

Fraţii au rămas adânc mişcaţi de cuvintele bătrânului şi au plecat la chiliile lor.

Rugăciunea unui soldat

Un călugăr povestea: „În timpul războiului din Africa cu mauritanii, fiind biruiţi de barbari, am fost alungaţi. Barbarii ne urmăreau, aşa ca mulţi dintre noi au fost ucişi. M-a ajuns şi pe mine un barbar şi a întins suliţa să mă ucidă. Când am văzut acestea am început să mă rog lui Dumnezeu:

– Doamne Dumnezeule, care Te-ai arătat roabei Tale Tecla şi ai izbăvit-o din mâinile celor fără de lege, scoate-mă şi pe mine din primejdia aceasta şi mântuieşte-mă de moartea asta amară şi voi merge în pustie şi voi duce o viaţă de sihastru!

Când m-am întors n-am mai văzut nici un barbar. Şi îndată am venit la lavra Coprata. Sunt, cu harul lui Dumnezeu, de 33 de ani în peştera aceasta“.

Puterea cuvântului lui Dumnezeu

Trăia odată în Tarsul Ciliciei un păgân pe nume Vavila. El avea două amante: Comita şi Nicosa. Într-o zi a intrat Vavila într-o biserică, tocmai când se citea Evanghelia care spune: „Pocăiţi-vă că s-a apropiat împărăţia cerurilor“ (Matei 3, 2). Cuprins de remuşcări a început să se căiască de faptele săvârşite. A ieşit din biserică, le-a chemat pe cele două amante şi le-a spus:

- Ştiţi în ce desfrânare şi cât de nebuneşte am trăit cu voi. Ştiţi, iarăşi, că nu-mi era dragă una mai mult decât alta. Iată, vă dau toată averea mea. Luaţi-o şi împărţiţi-o între voi, pentru că eu plec, părăsesc lumea şi mă călugăresc!

Ele au început să plângă şi i-au spus:

- Am fost părtaşe cu tine şi la păcat şi la pierderea sufletului nostru. Acum însă, când vrei să faci acest lucru plăcut lui Dumnezeu, ne laşi şi vrei să-l faci singur? Vrem să fim părtaşe cu tine şi la bine. Bărbatul s-a călugărit, iar femeile, după ce au vândut toată averea şi au împărţit-o la săraci, au intrat şi ele într-o mănăstire. (după Ioan Evcrata, Limonariu)