Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Theologica Hirotonia

Hirotonia

Un articol de: Pr. Ciprian Florin Apetrei - 07 Iun, 2018

Hirotonia este Taina prin care cei anume pregătiţi primesc, prin punerea mâinilor şi rugăciunea arhiereului, puterea de a propo­vădui cuvântul lui Dumnezeu, de a sfinţi prin Sfintele Taine şi sluj­bele bisericeşti şi de a conduce pe cei credincioşi la mântuire (Matei 28, 19-20).

Hirotonia e cuvânt grecesc, care se tălmăceşte: alegere prin ridicarea şi punerea mâinilor, pentru că orice har în legătură cu gradele preoţiei se dă prin pune­rea mâinilor episcopului.

Prin Taina Hirotoniei se aşază în Biserică cele trei trepte harice, adică (începând de jos în sus): diaconia, preoţia şi arhieria. La treptele de sus se ajunge numai trecând prin cele de jos, adică: cel care se hirotoneşte preot trebuie să fie mai întâi hirotonit diacon şi apoi preot.

Fiecare dintre cele trei trepte are rânduiala ei proprie de hirotonie. Cel care vrea să fie hirotonit diacon trebuie să treacă mai întâi prin alte două trepte, şi anume: de citeţ şi ipodiacon. Ele se dau prin hirotesie. Acest cuvânt în­seam­nă, simplu, punerea mâini­lor; hirotesia nu e totuna cu hirotonia. Hirotonia înseamnă înves­tirea cu una din treptele preoţiei, pe când hirotesia înseamnă acordarea unei slujbe bisericeşti inferioare sau a unor grade şi ranguri onorifice în ierarhia bisericească administrativă.

Cel care este hirotonit diacon este făcut mai întâi citeţ şi apoi ipodiacon. Atât hirotesiile premer­gătoare diaconiei, cât şi hirotoniile se săvârşesc numai de episcop.

Hirotoniile se săvârşesc în Altar, înaintea Sfintei Mese, iar hirotesiile se fac în faţa Altarului, pe locul dinaintea Uşilor împără­teşti.Hirotonia preotului şi a arhie­reului se oficiază numai la Li­turghia Sfântului Ioan Gură de Aur sau la cea a Sfântului Vasile cel Mare; hirotonia diaconului se poate face şi la Liturghia Daru­rilor înainte sfinţite, după cum arată Sfântul Simion al Tesalonicului. Nu se pot hirotoni mai multe persoane pentru aceeaşi treaptă la o Liturghie; hirotesii se pot face mai multe la una şi aceeaşi Liturghie.

Hirotonia diaconului se face după sfinţirea Darurilor, şi anu­me după ce arhiereul zice ecfo­nisul: „Şi să fie milele Marelui Dumnezeu...”. Hirotonia preotului se face înainte de sfinţirea Daru­rilor (după Heruvic); iar a arhie­reului se face mai înainte, la cântarea „Sfinte Dumnezeule”.