Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Theologica Începuturile Liturghiei

Începuturile Liturghiei

Un articol de: Pr. Ciprian Florin Apetrei - 23 Noi, 2018

Cea mai importantă slujbă care se oficiază în biserică este Sfânta Liturghie. Ea a fost întemeiată de Mântuitorul Iisus Hristos la Cina cea de Taină, când a luat pâinea şi, binecuvântând, a frânt şi a dat ucenicilor săi, zicând: Luaţi, mâncaţi, acesta este trupul Meu. Şi luând paharul, şi mulţumind, le-a dat zicând: Beţi dintru acesta toţi, că acesta este Sângele Meu, al Legii celei noi, care pentru mulţi se varsă, spre iertarea păcatelor” (Mt. 26, 26-28). Sfinţii Evanghelişti Marcu şi Luca, precum şi Sfântul Pavel precizează că Mântuitorul a lăsat Bisericii porunca expresă de a oficia Sfânta Liturghie: Să faceţi aceasta întru pomenirea Mea” (Mc. 14, 22-24; Lc. 22, 19-20, I Cor. 11, 22-25).

După pogorârea Duhului Sfânt, primii creştini, urmând porunca Mântuitorului, stăruiau în învăţătura apostolilor şi în împărtăşire, în frângerea pâinii şi în rugăciuni” (Faptele Apostolilor 2, 42), adică în slujirea Sfintei Liturghii care, încă de la început, a fost centrul vieţii Bisericii, Taina actualizării lucrării mântuitoare a lui Hristos şi a unirii depline cu El.

La mijlocul secolului al 2-lea d.Hr., Sfântul Iustin Martirul şi Filozoful ne dă cea mai amănunţită descriere a Liturghiei din primele trei secole: În aşa-zisa zi a soarelui (duminica), se face adunarea tuturor celor care trăiesc la oraşe sau la sate şi se citesc memoriile apostolilor (Evangheliile) sau scrierile profeţilor (Vechiul Testament), câtă vreme îngăduie timpul. Apoi, după ce cititorul încetează, întâistătătorul (episcopul sau preotul) ţine un cuvânt prin care sfătuieşte şi îndeamnă la imitarea acestor frumoase învăţături. Apoi, ne ridicăm în picioare toţi laolaltă şi înălţăm rugăciuni; după care, încetând noi rugăciunea, ne îmbrăţişăm unii pe alţii cu sărutarea păcii, şi se aduce pâine şi vin şi apă, iar întâistătătorul înalţă deopotrivă rugăciuni şi mulţumiri, cât poate mai multe, la care poporul răspunde într-un singur glas, rostind amin. Şi se dă fiecăruia să se împărtăşească din cele ce au fost consfinţite prin euharis­tie, iar celor care nu sunt de faţă li se trimite euharistia acasă, prin diaconi.