Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Theologica Intrarea triumfală a Domnului în Ierusalim

Intrarea triumfală a Domnului în Ierusalim

Un articol de: Pr. Ciprian Florin Apetrei - 18 Apr, 2019

Datorită învierii lui Lazăr are loc primirea triumfală a Domnului în Ierusalim. Sfântul Apostol şi Evanghelist Ioan spune: „Deci, dă mărturie mulţimea care era cu El când l-a strigat pe Lazăr din mormânt şi l-a înviat din morţi. De aceea L-a şi întâmpinat mulţimea, pentru că auzise că El a făcut minunea aceasta” (Ioan 12, 17-18).

Referindu-se la intrarea triumfală a Domnului în Ierusalim, sinaxarul Duminicii Floriilor ne spune: „După învierea lui Lazăr din morţi, mulţi dintre cei ce au văzut minunea au crezut în Hristos. (...) A doua zi a trimis pe ucenicii Săi să-I aducă asina şi mânzul ei. Şi, într-adevăr, Cel Care are cerul drept tron S-a urcat pe mânzul asinei şi a intrat în Ierusalim. Copiii evreilor, şi ei chiar, aşterneau înaintea Lui haine şi ramuri de finic; unii le aruncau, iar alţii le purtau în mâini şi strigau, mergând înaintea Lui: «Osana Fiului lui David, binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului, Împăratul lui Israel». Acest lucru s-a întâmplat pentru că Preasfântul Duh le-a mişcat inimile lor spre lauda şi slava lui Hristos. Prin stâlpări, adică prin ramuri fragede, s-a arătat mai dinainte biruinţa lui Hristos împotriva morţii, căci era obiceiul ca învingătorii în lupte sau războaie să fie cinstiţi şi însoţiţi în procesiuni triumfale cu ramuri de copaci verzi. Mânzul de asină ne închipuie pe noi, po­porul care ne tragem din păgâni. Hristos şezând pe mânzul asinei şi odihnindu-Se pe el este proclamat înălţător de trofee, biruitor şi împărat al întregului pământ”.
Printre mulţimile ce se aflau la Ierusalim s-au răspândit cu repeziciune minunea învierii lui Lazăr şi iminenta venire a Domnului Iisus Hristos în Ierusalim. Când a intrat Domnul în Ierusalim călare pe asin, era o atmosferă de entuziasm debordant. În fapt, aşa cum spune Sfântul Evanghelist Matei, iudeii vedeau în El împlinirea profeţiei din Zaharia: „Bucură-te foarte, fiica Sionului, ve­se­leşte-te, fiica Ierusalimului, căci iată Împăratul tău vine la tine drept şi biruitor; smerit şi călare pe asin, pe mânzul asinei” (cap. 9, v. 9). Mântuitorul împlineşte întocmai această profeţie venind în Ierusalim într-o smerenie deplină, în ciuda osanalelor şi a primirii împărăteşti pe care o face poporul evreu.

Domnul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos vine smerit în Ierusalim în osanalele poporului, iar prin aceasta ne lasă să întrezărim atât suferinţa Sfintelor Sale Pătimiri, cât şi bucuria Învierii Sale, care este ­învierea noastră, a tuturor.