Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Theologica Întruparea lui Hristos face posibilă reprezentarea lui Dumnezeu în icoane

Întruparea lui Hristos face posibilă reprezentarea lui Dumnezeu în icoane

Un articol de: Pr. Ciprian Florin Apetrei - 15 Mar, 2019

Duminica următoare este numită a Ortodoxiei, deoarece la 11 martie 843 a fost organizată pentru prima oară cinstirea solemnă a dreptei credinţe în cea dintâi duminică din Postul Mare. Atunci a fost sărbătorită restabilirea cultului sfintelor icoane de către Patriarhul Metodie al Constantinopolului, din încredinţarea Sfintei Teodora, Împărăteasa Bizanţului.

Fundamentul dogmatic al cultului sfintelor icoane este Întruparea Fiului lui Dumnezeu de la Duhul Sfânt și din Fecioara Maria la plinirea vremii. În acest sens, din Evanghelia după Ioan în capitolul 1 versetul 14 aflăm că şi Cuvântul S-a făcut trup şi S-a sălăşluit între noi şi am văzut slava Lui, slavă ca a Unuia-Născut din Tatăl, plin de har şi de adevăr”.

Între anii 325 și 787 au avut loc cele şapte Sinoade Ecumenice, evenimente de o importanță co­vâr­șitoare pentru definirea și delimitarea Ortodoxiei de curentele eretice venite din interior sau exterior. În această perioadă de patru secole și jumătate au fost definite dogma Sfintei Treimi și dogma hristologică. Această definire nu a însemnat însă o invenție teologică teoretică a credinței, ci o definire a ceea ce Biserica trăia și credea de veacuri. Egalitatea și consubstanțialitatea dintre Tatăl, Fiul și Sfântul Duh, faptul că Fiul este născut din veci din Tatăl, iar Duhul Sfânt purces din Tatăl din veșnicie au devenit piloni normativi ai credinței. Că în Iisus Hristos firea divină și cea umană sunt unite într-un singur Ipostas sau Persoană, că există două voințe sau lucrări în Persoana Sa, că taina acestei uniri permite reprezentarea sau circumscrierea Dumnezeului Celui necircumscris în icoană au reprezentat, de asemenea, adevărurile fundamentale ale credinței creș­tine ortodoxe dintotdeauna şi până astăzi. Datoria noastră în timpurile pe care le trăim este de a păstra nealterate aceste adevăruri fundamentale ale credinţei noastre ortodoxe şi aşa să le transmitem generaţiilor ur­mătoare de creştini ortodocşi.