Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Theologica Învierea, trecerea de la moarte la viaţă

Învierea, trecerea de la moarte la viaţă

Un articol de: Pr. Ciprian Florin Apetrei - 15 Mai, 2019

Moartea a intrat în lume ca urmare a căderii omului din Rai prin neascultare. Părinţii Bisericii arată că, dacă omul în Rai ar fi păzit porunca lui Dumnezeu, am fi devenit nemuritori și ne-am fi apropiat de El, „apropiindu-ne de pomul vieții după pomul cu­noașterii”, după cum spune Sfân­tu­l Grigorie Teologul. Prin înșe­larea și pizma vicleanului am căzut, însă, de la viața Raiului și astfel a intrat în lume moartea. Sfântul Grigorie arată că „de ace­ea Dumnezeu, prin patima noastră, pătimește, făcându-Se Om, și, prin luarea trupului, sărăcește, pentru ca noi să ne îmbogățim prin sărăcia Lui. De aici au urmat moartea, îngroparea și învierea. De aici făptura nouă”.

Astfel, înțelesul teologic al sărbătorii se află cuprins în învierea omului căzut, în înnoirea firii omenești. Prin Învierea lui Hristos este lepădat omul cel vechi și se trăiește zidirea cea nouă. Toate sunt acum noi, după cum mărturiseşte Mitropolitul grec Ierotheos Vlachos. În acest sens, Sfântul Grigorie Teologul înfățișează întreaga tâlcuire teologică a sărbătorii Învierii, arătând că Paștile sunt trecerea de la moarte la viață, trăirea celeilalte vieți încă din timpul celei de aici.

Prin Învierea lui Hristos, „viața stăpânește” pentru că: „Învierea în care credem este aceea care a fost deja vădită în Învierea Domnului nostru. Pentru că El este Cel care a înviat pe Lazăr după ce acesta a stat patru zile în mormânt, pe fiica lui Iair și pe fiul văduvei. El este Cel care a înviat la porunca Tatălui după trei zile, Care este și chezășia învierii noastre. Căci spune Hristos: Eu sunt învierea şi viaţa (Ioan 11, 25). Acum, Același care a scos pe Iona teafăr și nevătămat din pântecele chitului după trei zile și care a scos pe cei trei tineri din cuptorul Babilonului și pe Daniel din gura leilor are El Însuși puterea să învieze.” (Constituțiile Apostolice) Hristos a înviat cu moartea pe moarte călcând şi celor din morminte viaţă dăruindu-le, după cum cântăm în această perioadă pascală mărturisind astfel credinţa noastră că: „Hristos a înviat din morţi, fiind începătură (a învierii) celor adormiţi. Că de vreme ce printr-un om a venit moartea, tot printr-un om şi învierea morţilor. Căci, precum în Adam toţi mor, aşa şi în Hristos toţi vor învia”, după cum spune Sfântul Apostol Pavel în prima sa Epistolă către Corinteni în capitolul 15, vesetele 20-22.