Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Theologica Lecturile biblice de la Sfânta Liturghie

Lecturile biblice de la Sfânta Liturghie

Un articol de: Pr. Ciprian Florin Apetrei - 25 Iun, 2019

Atunci când participăm la Sfânta Liturghie ascultăm şi lecturile biblice care se citesc în cadrul slujbei. Evanghelia este principala lectură biblică a Liturghiei. Sfânta Liturghie creează cadrul cel mai potrivit pentru primirea cuvintelor Domnului pentru că aici Duhul Sfânt Îl face prezent pe Mântuitorul Iisus Hristos. Lecturile biblice duc la prezenţa reală a Cuvântului lui Dumnezeu, la întâlnirea cu El şi la împărtăşirea cu El prin cuvintele Sale.

La începutul istoriei bisericeşti lecturile biblice de la Sfânta Liturghie cuprindeau, pe lângă Apostol şi Evanghelie, şi fragmente din Vechiul Testament, mai precis din Lege şi Proroci, după cum aflăm din Constituţiile Apostolice. Această rânduială este confirmată de scrierile Sfinţilor Vasile cel Mare, Ioan Gură de Aur şi Maxim Mărturisitorul.

Din secolul al 4-lea lecturile din Vechiul Testament se reduc la o singură paremie din profeţi, iar în secolele 7-8, concomitent cu introducerea antifoanelor, sunt abandonate cu totul. În aceeaşi perioadă, Biserica interzicea, prin canonul 82 al Sinodului Quinisext ţinut în anul 682, reprezentarea simbolică a lui Hristos în icoană, sub chipul unui miel. Argumentul invocat de sinodali, şi anume că „onorăm figurile şi umbrele - ca pe nişte simboluri şi închipuiri ale Bisericii, dar preferăm harul şi adevărul, primind acest adevăr ca împlinire a Legii”, a dus probabil şi la renunţarea la lecturile profetice şi concentrarea pe scrierile nou-testamentare care ne descoperă harul şi adevărul. Totuşi, până în zilele noastre, ultima paremie citită la Liturghia Sfântului Vasile cel Mare unită cu Vecernia din Joia Mare, Sâmbăta Mare, Ajunul Naşterii Domnului şi a Bobotezei, reprezintă o rămăşiţă a vechilor lecturi vechi-testamentare.

Lecturile biblice cunoscute sub numele de Apostol sunt fragmente din Faptele Apostolilor, Epistolele pauline şi Epistolele soborniceşti. Aceste cărţi sunt citite integral în decursul unui an liturgic, începând cu cartea Faptele Apostolilor, lecturată de la Paşti până la Cincizecime încă din vremea Sfântului Ioan Gură de Aur.