Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Theologica Liturgica Pavecerniţa Mare, timp privilegiat pentru odihnirea sufletului prin rugăciune şi asceză

Pavecerniţa Mare, timp privilegiat pentru odihnirea sufletului prin rugăciune şi asceză

Data: 18 Mar, 2013

Pavecerniţa Mare este una dintre slujbele specifice Postului Mare, fiind săvârşită în toate zilele, cu mici excepţii (zilele de sâmbătă şi duminică, când se face Pavecerniţa Mică; miercuri şi vineri în săptămâna a cincea a postului; miercuri, joi şi vineri în Săptămâna Sfintelor Pătimiri). Pavecerniţa este o slujbă de mulţumire pentru ziua care tocmai se încheie, dar şi o rugăciune de cerere pentru trecere în pace a nopţii care urmează. În timpul Postului Mare, predomină săvârşirea Pavecerniţei Mari, având un accentuat caracter de pocăinţă, mai ales în primele patru zile din săptămâna întâi a postului, când se combină cu citirea Canonului Mare al Sfântului Andrei Criteanul. Majoritatea citirilor, rugăciunilor şi cântărilor au un caracter penitenţial (Psalmul 50, rugăciuni de umilinţă, rugăciunea Sfântului Efrem Sirul, rugăciunea lui Mănase, rugăciunea Sfântului Mardarie ş.a.), trezind în adâncul sufletului o pocăinţă curată şi luminată de nădejdea mântuirii.

Săvârşirea împreună a Pavecerniţei Mari şi a Canonului Sfântului Andrei Criteanul îl introduce pe credincios în atmosfera unei privegheri prelungite, ajutându-l să se adapteze la condiţiile spiritualităţii nocturne specifice lumii monahilor. În aparenţă obositoare, această slujbă este în esenţă un timp privilegiat pentru odihnirea sufletului prin rugăciune şi asceză, dar şi un „proiect“ al unui mod de viaţă special pe care creştinul îl poate adopta în perioada Postului Mare. Rugăciunile şi cântările de o remarcabilă poetică şi mistică descriu o reţetă de viaţă sau un mod superior de a fiinţa în mijlocul tumultului cotidian. (Gheorghe-Cristian Popa)