Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Theologica Liturgica Sâmbăta Sfântului Teodor

Sâmbăta Sfântului Teodor

Un articol de: Pr. Ciprian Florin Apetrei - 19 Mar, 2016

Prima sâmbătă din Postul Sfintelor Paști este cunoscută sub denumirea de Sâmbăta Sfântului Teodor Tiron sau a colivelor. Cu această zi încep pomenirile din Postul Mare pentru cei trecuți la cele veşnice. Aceste pomeniri se vor face în fiecare sâmbătă din Postul Sfintelor Paști, până în sâmbăta lui Lazăr sau a Floriilor.

În timpul domniei împăratului Iulian Apostatul (361-363), acesta a ordonat să se stropească cu sângele animalelor sacrificate idolilor toate produsele vândute în cetate pentru a întina astfel prima săptămână din Postul Mare al creștinilor. Sfântul Mucenic Teodor s-a arătat arhiepiscopului de atunci, Sfântul Eudoxie (360-369), descoperindu-i planul împăratului și l-a sfătuit să fiarbă grăunțe de grâu (colivă) și să le distribuie locuitorilor Constantinopolului pentru ca aceștia să nu meargă să cumpere nimic de la piață.

Astfel, au fost izbăviți de întinarea idolatriei creștinii din Constantinopol. În urma acestei minuni, arhiepiscopul a stabilit să serbeze în fiecare an, la încheierea primei săptămâni a Postului Mare, sâmbăta Sfântului Teodor. De atunci, în amintirea minunii sfântului, se aduc în sâmbăta aceasta la biserici colive de grâu fiert, fie în amintirea unor sfinţi, fie întru pomenirea celor adormiţi.

Minunea Sfântului Teodor Tiron legată de colivă are o adâncă însemnătate. Coliva, prin mulţimea boabelor de grâu, reprezintă mai întâi de toate unitatea tuturor creştinilor, prin credinţă şi dragoste. Iar faptul că ea se face din grâu fiert înseamnă călirea credincioşilor în focul ispitelor, mai ales din timpul postului. Este o ofrandă ce se aduce pentru sufletele celor adormiți la zilele rânduite de Biserică întru pomenirea lor și o expresie materială a credinţei în nemurire şi înviere. Mântuitorul nostru Iisus Hristos a înfăţişat bobul de grâu ca simbol al învierii trupurilor celor adormiți. După cum bobul de grâu ca să încolţească şi să aducă roadă trebuie să se îngroape mai întâi în pământ, tot aşa şi trupul omenesc mai întâi se îngroapă pentru ca să învieze apoi întru nestricăciune la a doua venire a Domnului.

Coliva mai are o semnificaţie profundă şi tainică: boabele de grâu, care sunt adunate laolaltă, simbolizează Biserica lui Hristos şi pe membrii ei, cei vii şi adormiţi, care se găsesc împreună în rugăciune. Biserica a hotărât să se facă pomenirea celor plecaţi din lumea aceasta, mijlocind pentru odihna şi pentru iertarea păcatelor lor. Pomenirea celor care nu mai sunt printre noi este o dovadă de iubire nemărginită faţă de cei adormiţi. Prin rugăciunile noastre se manifestă comuniunea cu cei trecuţi la Domnul. Îi pomenim, îi aducem în faţa lui Dumnezeu, mijlocim pentru ei, îi includem într-un dialog al rugăciunii cu Dumnezeu, dialog care revarsă foloase şi asupra lor.

Pe lângă colivă, în această zi se împarte mâncare pentru sufletele celor adormiţi, dar şi alte prinoase, lucruri folositoare pentru semenii noştri. De asemenea, în unele locuri există tradiţia ca în această zi, în casele creştinilor, să se facă o masă de pomenire la care sunt chemaţi cei apropiați și mai ales oamenii nevoiaşi.

Astfel, prin pomenirea înaintaşilor în această zi, Biserica îşi exprimă speranţa răspunsului bun pe care îl vor primi la Judecata de Apoi toţi oamenii adormiţi întru nădejdea Învierii şi vieţii veşnice din Împărăţia cerurilor.