Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Theologica Locaşurile de cult de la începuturi până astăzi

Locaşurile de cult de la începuturi până astăzi

Un articol de: Pr. Ciprian Florin Apetrei - 09 Aug, 2018

Sfinţii Apostoli şi cei dintâi creştini se adunau, la început, să săvârşească Taina Sfintei Jertfe a lui Hristos în casa unuia dintre ei, iar mai târziu, în biserici anume zidite.

Faptele Apostolilor vorbesc de mai multe ori despre cele dintâi adunări ale creştinilor din Ierusalim (Fapte 2, 46). De bună seamă, casa în care Domnul nostru Iisus Hristos a săvârşit Cina cea de Taină (Matei 26, 26) şi cea în care se găseau Sfinţii Apostoli cu Maica Domnului adunaţi în ziua Cincizecimii (Fapte 1, 13-14; 2, 1-3) au slujit drept model, după care s-au zidit celelalte. Foişorul, în care Mântuitorul a săvârşit Cina cea de Taină, era o încăpere mare, iar camera în care se aflau adunaţi Sfinţii Apostoli când S-a pogorât Sfântul Duh era o încă­pere la catul întâi al unei case. Acestea sunt cele dintâi biserici creştine. Asemenea biserici prin case aflăm în Troa, la catul al treilea al unei case (Fapte 20, 6-9); la Roma, în casa negustorilor creş­tini Acvila şi Priscila (Rom. 16, 6); la Colose, în casa lui Nimfan (Col. 4, 15); în casa lui Filimon (Filimon 1, 2) şi altele.

Pe măsură ce credinţa creştină se răspândea, se ridicau însă, în localităţile în care se aflau mulţi creştini, şi biserici anume zidite (Fapte 11, 26). În veacul al II-lea se zideau biserici peste tot unde se aflau comunităţi însemnate de creştini. Multe dintre ele au scă­pat nedărâmate de prigoanele păgâne şi, după mărturisirea Sfântului Iustin, într-unul din aceste locaşuri de cult se adunau creştinii duminica dimineaţa. Acolo însă unde prigoana era necruţătoare, creştinii îşi făceau locaşuri pentru rugăciune şi pentru săvârşirea Sfintei Liturghii la mormintele Sfinţilor Mucenici, în peşteri şi în catacombe, cum sunt cele din Roma. De aici a rămas obiceiul de a se zidi biserici pe mormintele Sfinţilor Mucenici şi, unde nu se află asemenea morminte, să se aşeze sfinte moaşte de martir în piciorul Sfintei Mese din Altarul bisericii.

După ce persecuţiile au încetat şi Biserica a dobândit pacea, adică din vremea Sfântului Împărat Constantin cel Mare (313) şi până astăzi, Sfânta Liturghie se slujeşte în chip obişnuit numai în biserici anume zidite, pe o Sfântă Masă (sau Jertfelnic) aşezată în mijlocul Altarului.