Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Theologica Locul unde se zideşte o biserică

Locul unde se zideşte o biserică

Un articol de: Pr. Ciprian Florin Apetrei - 10 Iul, 2018

O biserică se zideşte de obicei pe un loc mai înalt în mijlocul parohiei. În Vechiul Testament, Dumnezeu Se descoperă pe munţi; Mântuitorul S-a rugat pe munte; pe munte era zidit templul din Ierusalim, această preînchipuire a Bisericii creştine, care, după cuvântul Domnului Hristos, se cuvine să se zidească pe piatră (Matei 16, 18).

Locurile înalte îndeamnă îndeosebi la rugăciune; pe ele te afli departe de vuietul lumii; zgomotul pătrunde mai anevoie şi te simţi mai aproape de Dumnezeu. Iisus însuşi S-a dat pe Sine jertfă pe muntele Golgota. Locul cel mai înalt aminteşte că Biserica este cetatea din vârful muntelui (Matei 5, 14); este noul Ierusalim, pe care Sfântul Ioan Evanghelistul l-a văzut pogorându-se din cer (Apoc. 21, 10). Când biserica se află zidită în mijlocul parohiei, înţelegem şi conştientizăm că Bunul Păstor stă necontenit în mijlocul turmei Sale celei cuvântătoare, sub chipul Sfintei Împărtăşanii, ce se păstrează în biserică pe Sfânta Masa, în Sfântul Altar. De aceea ne şi închinăm ori de câte ori trecem pe lângă o biserică.

Biserica, locaş de rugăciune, se mai numeşte «casa lui Dumnezeu», iar după nevoile pe care le slujeşte, se numeşte biserica parohială, în care se îmbisericesc creştinii dintr-o parohie; biserica de cimitir, în care se fac slujbele de pomenire a morţilor; biserica mănăstirească, în care se îmbisericesc călugării dintr-o mănăstire, şi episcopie (ori mitropolie), căreia i se spune catedrală, în care se află scaunul arhieresc al chiriarhului unei eparhii.

O biserică este întocmită pe dinafară, ca şi pe dinăuntru, încât să ne îndemne cât mai mult la rugăciune şi evlavie.

Pe dinafară, de obicei, biserica este înaltă şi mai impunătoare pentru că ea este locaşul Celui Preaînalt. Este totdeauna cu altarul îndreptat spre Răsărit, adică către Hristos, „Lumina lumii”.