Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Theologica Lumina de pe Tabor

Lumina de pe Tabor

Un articol de: Pr. Ciprian Florin Apetrei - 06 Aug, 2018

Sfântul Evanghelist Matei spune în relatarea sa despre Schimbarea la Faţă a Domnului: „şi a strălucit faţa Lui ca soarele” (Matei 17, 2). Sfântul Ioan Gură de Aur atrage atenţia că la Schimbarea la Faţă, Evanghelistul spune că faţa lui Hristos a strălucit ca soarele, pentru că nu există nici o altă imagine care să exprime strălucirea Feţei lui Hristos din acel moment.

Lumina sensibilă, deşi este creată, este unica realitate de pe pământ care poate să sugereze slava şi strălucirea dumnezeirii. Chipul lui Hristos a strălucit ca soarele şi veşmintele Lui au devenit albe ca lumina, pentru că astfel poate omul să înţeleagă slava dumnezeirii. Nu există nici o altă realitate de pe pământ care să poată sugera acest lucru.

Această lumină pe care au văzut-o ucenicii la Schimbarea la Faţă a Domnului nu era o realitate creată, ci lumina dumnezeirii. Lumina de pe Muntele Tabor era slava dumnezeirii. Lumina lui Dumnezeu este dinainte de veci, atemporală, dar pe Tabor, prin negrăita dragoste de oameni a lui Dumnezeu, ea a fost descrisă în Trupul uman al Domnului Iisus Hristos „ca pe un disc solar”.
Schimbarea la Faţă a lui Hristos a avut loc în timpul zilei, aşa încât ucenicii au văzut doi sori, soarele sensibil şi pe cel înţelegător. Într-un tropar al său, Sfântul Ioan Damaschin scrie: „Ascun­su-s-a de razele dumnezeirii soarele cel simţitor, dacă Te-a văzut pe Tine schimbat la Faţă pe Muntele Taborului, Iisuse al meu”. Adică, soarele sensibil s-a ascuns şi a dispărut în faţa razelor dumnezeirii lui Hristos. Sfântul Isaac Sirul spune că ucenicii pe Tabor vedeau doi sori, „unul pe cer, după obicei, şi unul împotriva obiceiului”.

Chipul Domnului a strălucit ca soarele, dar în acelaşi timp a strălucit şi mai presus de soare, ceea ce înseamnă că a strălucit mai presus de orice cuvânt şi de orice înţelegere, în chip de negrăit. Strălucirea lui Hristos pe Tabor este arătare în chip de negrăit a slavei lui Dumnezeu. Părinţii duhovniceşti arată că, la fel ca ucenicii pe Tabor, oamenii îndu­hovniciţi ajung prin rugăciune şi ­asceză să vadă lumina taborică a Schimbării la Faţă a Dom­nului ­Iisus Hristos şi să aibă bu­curia Apostolilor la vederea ei.