Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Theologica Minunea Înălţării cu trupul la cer a Domnului

Minunea Înălţării cu trupul la cer a Domnului

Un articol de: Pr. Ciprian Florin Apetrei - 07 Iun, 2019

Înălţarea Domnului este una dintre cele mai importante sărbători creştine, pentru că în această zi prăznuim minunea Înăl­ţării cu trupul la cer a Domnului nostru Iisus Hristos. Timp de patruzeci de zile, Mântuitorul „S-a înfăţişat pe Sine viu” (Fapte 1, 3) ucenicilor, descoperindu-le tainele Împărăţiei Sale, iar apoi S-a înălţat la cer în timp ce îi binecuvânta: „Şi pe când îi binecuvânta, S-a despărţit de ei şi S-a înălţat la cer” (Luca 24, 51).

Din relatările biblice vedem că Înălţarea Domnului s-a petrecut brusc, pe neaşteptate, în timp ce Domnul le vorbea ucenicilor. În Faptele Apostolilor se spune că Domnul S-a despărţit de ucenici în acelaşi chip în care Se va şi întoarce în ziua celei de-a doua Lui veniri (cf. Fapte 1, 11). După cum zice Domnul în Evanghelia de la Matei (25, 31-32), atunci când va veni din nou, El îi va aduna pe toţi drepţii Săi din toate colţurile pământului şi îi va lua cu Sine în Împărăţia Lui. Şi ce le va spune glasul milostivirii Sale aleşilor Săi în ceasul acela înfricoşat? „Veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu, moşteniţi împărăţia cea pregătită vouă de la întemeierea lumii” (Matei 25, 34). Vedem că Domnul Se înalţă la cer binecuvântându-i pe ucenici, iar în ziua cea din urmă a celei de-a doua Lui veniri îi va binecuvânta pe aleşii Săi într-un chip şi mai limpede, şi mai îmbelşugat.

Când vorbeşte despre Înălţarea Domnului, Sfântul Apostol Luca spune că „un nor L-a luat de la ochii lor” (Fapte 1, 9), astfel Domnul Hristos S-a înălţat la cer în slavă. 

În Vechiul Testament, norul luminos reprezenta slava lui Dumnezeu şi însoţea neîncetat prezenţa Domnului, însă, în zilele vieţii Sale pământeşti, Mântuitorul Iisus Hristos Şi-a ascuns slava, pentru ca să Se poată apropia de noi şi să ne pregătească să moştenim şi noi această slavă în chip nestrămutat.

Atunci când Domnul S-a înălţat la ceruri, îngerii le-au tălmăcit apostolilor însemnătatea acestui eveniment, încredinţându-i că Hristos va veni din nou cu aceeaşi slavă în ziua cea din urmă (cf. Fapte 1, 11).