Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Theologica Patristica Când ni se împlinesc rugăciunile

Când ni se împlinesc rugăciunile

Data: 27 Mar, 2020

Sfântul Ioan Casian, Convorbiri duhovniceşti, Partea I, Întâia convorbire cu părintele Isaac, Cap. XXXII, Cap. XXXIII, Cap. XXXIV, 1-4, în Părinți și Scriitori Bisericești (1990), vol. 57, pp. 471-472

„Când nu ne-a întrerupt din rugăciune nici o ezitare şi nici vreo deznădejde nu ne-a slobozit încrederea, ci am simțit din însăşi revărsarea rugăciunii că am dobândit ceea ce cerem, să fim si­guri că rugăciunile noastre au fost bine primite de Dumnezeu. Atât va merita să fie auzit şi să obțină cineva, cât va crede că poate fi văzut de Dumnezeu sau că Dumnezeu îi poate da. Domnul nu-şi tăgăduieşte aceste cuvinte: «Când vă rugați, să credeți că veți primi ceea ce cereți şi vi se va da vouă». Ghermanus: Credem că izvo­răş­te dintr-o inimă curată nădejdea că rugăciunile noastre vor fi auzite. Dar noi, a căror inimă este încă înțepată de spinul păcatelor, pe baza căror merite vom putea avea această încredere că vom fi auziți? Isaac: Mărturiile evanghelice şi profetice ne spun că există diferite căi de a fi auzite rugăciunile noastre, determinate de diferitele stări ale sufletului. Va fi auzită rugăciu­nea care porneşte din două inimi unite, precum o dovedesc înseşi cuvintele Domnului: «Dacă doi dintre voi se vor uni pe pământ pentru tot ceea ce vor cere, li se va da lor de către Tatăl Meu care este în ceruri». Ai şi o altă dovadă de împlinirea rugăciunii, asemă­nată cu un grăunte de muştar: «Dacă veți avea credință cât un grăunte de muştar, veți spune acestui munte: mută-te de aici şi se va muta şi nimic nu vă va fi vouă cu neputință». Este auzită, de asemenea, rugăciunea stator­nică pe care cuvântul Domnului, pentru stăruința ei, a numit-o îndrăzneală: «Acum zic vouă, că dacă nu pentru prietenie, măcar pentru îndrăzneala lui se va ridica şi-i va da cât va avea nevoie». O asemenea roadă o dă şi mila: «Închide mila ta în inima săra­cului, şi ea însăşi se va ruga pentru tine în timpul deznădejdii». Tot o astfel de dovadă o dau şi îndrep­tarea vieții, şi milostenia: «Sfărâ­mă lanțurile neevlaviei, lasă jos greutatea care te apasă». După câteva cuvinte, prin care este mus­tra­tă nevrednicia unui post prea aspru, se spune: «Atunci vei chema şi Domnul te va auzi şi va zice: iată, aici sunt». Uneori, prea multele dureri fac să fie auzite cuvintele, precum se spune: «În durerea mea strigam către Domnul şi m-a auzit», sau: «Nu-l prigoniți pe cel străin, că, dacă va striga către Mine, îl voi auzi, fiindcă milos sunt». Vedeți, aşadar, în câte moduri se obține harul împlinirii rugăciunii; de aceea nimeni să nu-şi piardă nădejdea că va dobândi cele mântuitoare şi veşnice. Privind nenorocirile noastre, putem spune că suntem lipsiți de toate virtuțile pe care le-am amintit, (...) dar oare nu putem să avem măcar îndrăzneală? Şi de aceea, lăsând la o parte orice ezitare şi neîncredere, să stăruim în rugă­ciuni, fiind siguri că prin ele vom obține de la Dumnezeu tot ce cerem.” 

Citeşte mai multe despre:   rugaciune