Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Theologica Patristica Caracterul conştient al Botezului în Duhul Sfânt

Caracterul conştient al Botezului în Duhul Sfânt

Un articol de: Pr. Adrian Agachi - 05 Mai, 2011

Spre deosebire de Taina Botezului pe care aproape toţi creştinii o primesc în perioada de început a vieţii, Botezul Duhului Sfânt este primit la maturitate de persoanele desăvârşite din punct de vedere duhovnicesc. Sfântul Simeon Noul Teolog a descris în amănunt această rebotezare a creştinilor înduhovniciţi atunci când fac experienţa harului dumnezeiesc.

Acest moment al iluminării sufletului uman de Duhul Sfânt este unul crucial, care schimbă esenţial percepţia despre lucrurile exterioare în cel care îl experiază.

Caracterul conştient al Botezului în Duhul Sfânt este subliniat de Sfântul Simeon Noul Teolog în al 10-lea discurs etic. Aici, el afirmă că, "scăldat de apa lacrimilor, tot trupul lui se face umezit şi e botezat câte puţin întreg de focul şi Duhul dumnezeiesc şi se face cu totul curat şi neîntinat, şi, începând de atunci, fiu al luminii şi al zilei (I Tes 5, 5), nu al unui simplu om muritor" (Scrieri: Discursuri teologice şi etice, vol. I, trad. diac. Ioan I. Ică jr, Editura Deisis, Sibiu, 2001, p. 311). Observăm în această descriere preţioasă toate momentele importante ale acestui eveniment unic. Asceza unui creştin plin de pocăinţă îl aduce pe acesta la darul lacrimilor. Acest dar constituie într-un fel corespondentul apei folosite în cristelniţă la Botezul iniţial. Duhul Sfânt botează apoi trupul creştinului avansat duhovniceşte şi îl curăţă de orice întinare. Desigur, curăţirea include şi sufletul omului, dar Sfântul Simeon vorbeşte prima dată de trup, tocmai pentru a arăta cât de profundă este iluminarea. Atunci când vorbim de iluminarea duhovnicească suntem tentaţi să o considerăm doar o schimbare de ordin sentimental petrecută în inimă, dar experierea harului divin reprezintă cu mult mai mult decât o simplă dispoziţie interioară. În momentul pogorârii harului, creştinul nu mai ştie dacă este în trup sau în afara lui, extazul duhovnicesc cuprinzându-i întreaga fiinţă. Aşa cum spunea şi Sfântul Siluan Athonitul, motivul pentru care avem moaşte este acela că harul dumnezeiesc pătrunde efectiv în oasele şi carnea noastră. Prin urmare, întreg trupul este luminat de har în momentul acestui Botez duhovnicesc. Din clipa respectivă, creştinul suferă o transformare profundă şi devine practic mult mai apropiat de Dumnezeu. Îl simte mai mult, gustă din iubirea Sa mult mai profund şi observă raţiunile sale divine din creaţie. Sfântul Simeon, însă, nu respinge importanţa Tainei Botezului administrată majorităţii creştinilor în copilărie. "Deci, fiind noi botezaţi ca prunci nesimţitori ca nişte nedesăvârşiţi primim în chip nedesăvârşit şi harul luând dezlegarea călcării dintâi, şi numai pentru aceasta, pe cât mi se pare, ai poruncit, Stăpâne, să se săvârşească această baie dumnezeiască; cei botezaţi în ea intră înăuntrul viei (Mt. 3, 11), fiind izbăviţi de întuneric şi iad şi eliberaţi în întregime de moarte şi stricăciune" (Scrieri: Imne, Epistole şi Capitole, vol. III, trad. diac. Ioan I. Ică jr, Editura Deisis, Sibiu, 2001, p. 284). Însă, aşa cum remarcă în alte locuri, Sfântul Simeon Noul Teolog consideră că fiecare creştin este supus ispitei şi cade de mai multe ori în păcat după primirea acestei Taine. Prin urmare, este necesară şi experierea Duhului Sfânt pentru a ne sfinţi şi a ne îndepărta de patimile noastre. Asceza este necesară, dar ea este un simplu instrument. Fără iluminarea harului divin, Sfântul Simeon consideră că suntem departe de orice cunoaştere a lui Dumnezeu.

Imposibilitatea cunoaşterii lui Dumnezeu fără iluminare

Sfântul Simeon Noul Teolog pune la baza cunoaşterii lui Dumnezeu iluminarea produsă de harul dumnezeiesc. În caz contrar, lipsa acestui moment ne poate face să avem impresia că ştim ceva despre Dumnezeu fără a-L cunoaşte însă în realitate. "Cele pecetluite şi încuiate, cele nevăzute şi necunoscute tuturor oamenilor, care sunt deschise numai de Duhul Sfânt şi care ni se fac văzute şi cunoscute numai fiindu-ne descoperite aşa, cum le vor putea şti sau cunoaşte sau chiar şi numai gândi cumva oarecând cei ce zic că n-au cunoscut niciodată venirea Duhului Sfânt, strălucirea, luminarea şi locuirea Lui în ei? Cum vor ajunge la înţelegerea (cuprinderea) unor asemenea taine cei care n-au cunoscut nicidecum şi niciodată întru ei revărsarea, înnoirea, schimbarea, rezidirea şi renaşterea lucrate de Acesta? Cei care n-au fost botezaţi încă în Duhul Sfânt (Mt 3, 11 par.), cum pot şti schimbarea petrecută în cei botezaţi întru El?" (Scrieri: Cateheze, vol. II, trad. diac. Ioan I. Ică jr, Editura Deisis, Sibiu, 2003, p. 257). Observăm că aici Sfântul Simeon Noul Teolog vorbeşte clar de un botez al Duhului Sfânt. Însă mai merită observat un lucru esenţial, şi anume că acest Botez induce o separare între cei care îl primesc şi cei care nu l-au primit. Persoanele care nu au făcut experienţa harului dumnezeiesc nu pot percepe şi înţelege tainele creaţiei şi ale cunoaşterii de Dumnezeu. De asemenea, aceste persoane nu îi pot înţelege pe cei care au făcut experienţa harului.

Deosebirea sfinţilor faţă de ceilalţi oameni

Sfântul Simeon consideră că persoanele care nu au gustat harul nu au o cunoaştere adecvată a lui Dumnezeu şi nici nu pot percepe experienţele duhovniceşti ale sfinţilor. "Cei care nu s-au născut de sus (In. 3, 3), cum vor vedea slava celor ce s-au născut, precum a zis Domnul, de acolo şi s-au făcut copii ai lui Dumnezeu (In. 3, 3; 1, 13)? Cei care nu au vrut să pătimească aceasta, ci le-au lăsat să scape prin nepurtarea lor de grijă - fiindcă au primit puterea de a se face astfel şIn 1, 12ţ - cu ce fel de cunoştinţă vor putea, spune-mi, să înţeleagă sau vor fi în stare să-şi închipuie câtuşi de puţin cu mintea cum s-au făcut aceia?" (Scrieri: Cateheze, vol. II, p. 257). Sfântul Simeon pare la prima vedere un scriitor duhovnicesc destul de aspru. Aminteam în materialul anterior faptul că Sfântul Nicolae Velimirovici îl considera drept foarte pretenţios din punctul de vedere al experienţei duhovniceşti. Simeon dorea ca fiecare creştin să fie asemenea lui, plin de har şi de lumină duhovnicească, iar acest lucru face ca operele sale să pară aproape înfricoşătoare pentru un creştin obişnuit. În fragmentul anterior, Simeon afirmă diferenţierea capitală între sfinţi şi creştinii care nu au făcut experienţa harului dumnezeiesc. Creştinii din ultima categorie nu îi pot înţelege pe sfinţi, deoarece nu au primit şi ei renaşterea prin har. Ei pot cel mult să îi înţeleagă la un nivel exterior, dar în nici un caz la un nivel interior. Simeon este realist atunci când afirmă că nepurtarea noastră de grijă ne face să nu putem fi renăscuţi prin iluminarea Duhului Sfânt. Atât timp cât încă iubim păcatul, nu putem să gustăm din harul divin. Rezumând concepţia Sfântului Simeon Noul Teolog despre Botezul în Duh, Vasili Krivoşein consideră că există patru elemente care ne pot ajuta să ajungem la iluminarea duhovnicească: pocăinţa, urmarea poruncilor lui Hristos, lacrimile duhovniceşti şi împărtăşirea deasă cu Trupul şi Sângele Domnului (Archbishop Basile Krivocheine, In the light of Christ. Saint Symeon the New Theologian: Life, Spirituality, Doctrine, Saint Vladimirâs Seminary Press, New York, 1986, p. 146). Aceste patru elemente trebuie să existe şi în viaţa fiecărui creştin care trăieşte în lume. Nimic nu ne împiedică să încercăm să le păstrăm pe toate patru. Cât despre iluminarea Duhului Sfânt, aceasta este un dar pe care doar Dumnezeu poate decide să ni-l ofere şi la care nu putem ajunge prin forţele proprii. Nu putem cunoaşte niciodată o persoană, atât timp cât ea nu ni se deschide. Însă dacă dorim să Îl cunoaştem pe Dumnezeu, trebuie să învăţăm să ne deschidem, iar pentru a face acest lucru, avem nevoie de multă smerenie, pocăinţă şi primirea Sfintelor Taine...