Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Theologica Pregătirea pentru Taina Cununiei

Pregătirea pentru Taina Cununiei

Un articol de: Pr. Ciprian Florin Apetrei - 02 Mai, 2018

Toți tinerii visează și așteaptă cu mare bucurie ziua în care vor deveni miri și mirese. Ziua nunții este cea mai frumoasă zi din viaţa lor, este ziua de naștere a unei noi familii! O familie se naște din căutarea și găsirea reciprocă a celor doi tineri, în taina iubirii și a unirii lor în Hristos.

Pentru ca Taina Sfintei Cununii să fie bineprimită şi să rodească duhovnicește în viaţa noii familii, mirii sunt chemaţi să se pregătească pentru primirea ei şi să lucreze toată viaţa împreună, iar odată cu nunta să primească darul naşterii de prunci ca o urmare firească a iubirii și să nu se ferească de aceasta, reducând căsătoria doar la o plăcere a întâlnirii trupești.

Sfântul Simeon al Tesalonicului îndeamnă pe miri astfel: „Trebuie să ştim că aceia care se căsătoresc s-au însoţit de la Dumnezeu şi sunt curaţi cu chemarea Celui Curat. Să păzească unul faţă de altul nunta neîntinată şi în pace, să trăiască în evlavie. Cei ce au fost uniți de Dumnezeu în cinste, dragoste, curăţie, trăirea într-un gând şi în pace, să le păzească, şi unul şi altul, ca pe o comoară, pentru că li se va cere să răspundă de curăţie şi de celelalte lucruri dumnezeieşti. Aceștia să se îngrijească nu numai de trupuri, ci mai cu seamă de sufletele lor, căci astfel şi Dumnezeu va fi cu dânşii. Pe copiii lor să-i creas­că «întru frica şi învăţătura Domnului», precum învaţă Sfântul Pavel (Efeseni 6, 4), şi din cele ce câştigă să miluiască pe cei săraci, ca şi ei să fie miluiţi de Dumnezeu şi să se învrednicească Împărăţiei cerurilor, împreună cu copiii”.

Dumnezeu, Care este Treime de Persoane, l-a făcut pe om după chipul și asemănarea Sa. De aceea omul este o ființă a dialogului dintre persoane și toată viața lui caută dialogul cu Creatorul său și cu semenii săi. Căutarea celuilalt pentru a fonda o familie înseamnă nu numai iubire, ci și jertfă și renunțare la sine. De fapt, iubirea adevărată este renunţare la sine de dragul celuilalt.
 Acest lucru l-a făcut Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Care S-a dăruit lumii, jertfindu-Se pentru fiecare dintre noi.

Familia este şcoală a dragostei, locul prin excelenţă în care învăţăm şi exersăm permanent dragostea de Dumnezeu și de aproapele, începând de la nașterea noastră, de la sânul părinților și până când devenim noi înșine părinți și bunici.