Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Theologica Pururea Fecioară Maria

Pururea Fecioară Maria

Un articol de: Pr. Ciprian Florin Apetrei - 10 Aug, 2019

Preasfânta Fecioară Maria nu este doar fecioară, ea este Fecioara şi, mai exact, Pururea Fecioara şi Maica Domnului nostru Iisus Hristos. Ea a fost fecioară înainte, în timpul și după naș­terea cea mai presus de fire a Fiului lui Dumnezeu, după cum o atestă și unul dintre apelativele cu care Biserica o cinstește: Pururea Fecioara Maria.

Maica Domnului, Preasfânta Fecioară Maria era din seminţia lui David, din care, după făgă­duinţa dumnezeiască, trebuia să Se nască Mântuitorul. Ea a trăit în curăţie desăvârşită şi a fost logodită cu Iosif, un bărbat bătrân din aceeaşi seminţie. Ea zămis­leşte pe Fiul lui Dumnezeu ca fecioară. Sfânta Scriptură ne spune că după ce „S-a aflat având în pântece”, Dreptul Iosif se gândea s-o părăsească, dar îngerul Domnului i s-a arătat în vis spunându-i să nu-i fie teamă să ia pe logodnica lui, „căci ceea ce s-a zămislit într-însa de la Duhul Sfânt este” (Matei 1, 20). Ea a rămas fecioară totdeauna, deci atât la naştere, cât şi după aceea. De aceea Biserica noastră îi zice Pururea Fecioară. Că fecioria ei a rămas nestricată şi la naştere învăţăm de la prorocul Iezechiel, care spune: „Apoi m-a dus bărbatul acela înapoi la poarta cea dinafară a templului, spre răsărit, şi aceasta era închisă. Şi mi-a zis Domnul: «Poarta aceasta va fi închisă, nu se va deschide şi nici un om nu va intra pe ea, căci Domnul Dumnezeul lui Israel a intrat pe ea. De aceea va fi închisă»” (Iezechiel 44, 1-2). Dacă n-ar fi rămas fecioară şi la naştere, ea n-ar mai fi fost pururea fecioară.

Sfântul Maxim Mărturisitorul zice: „Cu adevărat zămislirea şi naşterea au fost cu totul curate şi neatinse de sămânţă şi de stricăciune şi de aceea Maica Celui născut din ea e fecioară şi după naştere, rămânând prin naştere şi mai nepătimitoare, ceea ce e cu totul străin firii şi mai presus de raţiune... Lucru şi auzire cu adevărat minunate e că s-a făcut naştere şi ieşire de prunc, închizătorile mădularelor de naştere ale celei ce a născut nedeschizându-se”.