Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Theologica Raiul şi iadul, stări ale sufletului omenesc

Raiul şi iadul, stări ale sufletului omenesc

Un articol de: Pr. Ciprian Florin Apetrei - 15 Feb, 2018

Concepţia ortodoxă este că raiul şi iadul sunt în principal stări ale sufletului omenesc. Ce le face ceea ce sunt este răspunsul nostru la iubirea lui Dumnezeu prin care Dumnezeu este fie acceptat, fie exclus din existenţa noastră. În această viaţă putem să trăim o pregustare a raiului dacă trăim în comuniune cu Dumnezeu, indiferent de circumstan­ţele noastre materiale. Domnul Iisus Hristos a spus: „Căci, iată, Împărăţia lui Dumnezeu este înăuntrul vostru” (Luca 17, 21). De asemenea, putem avea şi o pre­gustare a iadului prin îndepăr­tarea Lui din viaţa noastră: „cel ce nu crede a şi fost judecat” (Ioan 3, 18). În fiecare caz, ceea ce determină starea sufletului nostru nu este o anumită schimbare de locaţie a noastră, sau o schimbare a atitudinii lui Dumnezeu, ci este alegerea noastră proprie. Ne împărtăşim de binecuvântările raiului, pe măsură ce Împărăţia lui Dumnezeu se zideşte în inima noastră în această viaţă de acum. Din acest motiv, atât de mulţi sfinţi, deşi îndurau cele mai rele torturi, cu toate acestea, ei se bucurau şi experiau căldura dătătoa­re de viaţă şi pacea pe care numai Dumnezeu le poate dărui. Pe de altă parte, putem experia în aceas­tă viaţă conforturile materiale care vin din bogăţie, putere şi faimă şi totuşi să fim tulburaţi cu duhul, însinguraţi, mânioşi şi chinuiţi. Creştinismul ortodox spune că iadul este întuneric; focul său este un foc întunecat. Deşi focul în sine este lumină şi lumi­nează spiritual, el nu este perceput astfel de cei osândiţi fiindcă ei sunt orbi duhovniceşte. Aşadar, din cauza orbirii voluntare a celor osândiţi, lumina apare ca întune­ric. Sfântul Antonie cel Mare spune: „A spune că Dumnezeu le întoarce spatele celor răi este la fel cu a spune că soarele se ascunde de cei orbi”. Astfel, Ortodoxia crede că Dumnezeu nu-şi retrage iubirea şi nu încetează niciodată să-i iubească pe cei osândiţi. De aceea în Biserică sunt pomeniţi cei adormiţi în nădejdea că prin rugăciunea şi milostenia făcută pentru ei Dumnezeu să-i ierte şi să-i sălăşluiască în rai.