Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Theologica Revelaţia naturală

Revelaţia naturală

Un articol de: Pr. Ciprian Florin Apetrei - 11 Dec, 2018

Revelaţia divină este descoperirea lui Dumnezeu față de oameni. Dumnezeu ni se revelează pe cale naturală şi pe cale supranaturală.

Revelaţia naturală reprezintă descoperirea pe care Dumnezeu o face prin natură, unde şi-a imprimat pecetea Sa ca autor al acesteia şi ei îi corespunde în om, ca organ de sesizare şi primire, raţiunea luminată de credinţă. Studiind natura, lumea înconjurătoare, orice element al creaţiei şi meditând asupra istoriei şi propriei vieţi interioare, mintea se poate ridica la o cugetare mai înaltă despre Creatorul tuturor lucrurilor văzute şi nevăzute, stabilind unele concluzii despre raţionalitatea creaţiei care nu poate fi doar rodul întâmplării, ci al lucrării unei fiinţe atotputernice, atotînţelepte şi iubitoare, care este Dumnezeu Ziditorul. Toată creaţia se conduce după nişte legi imprimate în structura ei de la început şi care nu pot fi explicate prin hazard. Sfânta Scriptură face trimiteri clare la acest mod de descoperire a lui Dumnezeu prin lucrarea văzută în creaţie. Psalmul 18, 1: Cerurile spun slava lui Dumnezeu şi facerea mâinilor Lui o vesteşte tăria. Cele nevăzute ale lui Dumnezeu de la facerea lumii se văd, înţe­le­gându-se din făpturi, adică veşnica lui putere şi dumnezeire” (Romani 1, 20), iar în cuvântarea din Areopag Sfântul Apostol Pavel proclamă: Dumnezeu nu este departe de fiecare dintre noi şi în El trăim şi ne mişcăm şi suntem… El dând tuturor viaţă, suflare şi de toate” (Fapte 17, 27-28 şi 25). Dar cerurile „spun slava lui Dumnezeu” numai pentru cei care le privesc cu credinţă. Revelaţia naturală nu epuizează relaţia lui Dumnezeu cu lumea, căci în Sfânta Scriptură citim: Pe Dumnezeu nimeni nu L-a văzut vreodată” (Ioan 1, 18) şi El este invizibil, incomprehensibil şi inexprimabil” (Sfântul Ioan Damaschin). ­Cunoaşterea mai deplină se face prin revelaţia supranaturală, ­dar nici aceasta nu epuizează relaţia lui Dumnezeu cu lumea.