Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Theologica Rugăciunea inimii

Rugăciunea inimii

Un articol de: Pr. Ciprian Florin Apetrei - 27 Feb, 2018

Rugăciunea neîncetată şi mulţumirea faţă de Dumnezeu pentru toate câte ni se dăruiesc fac parte din firescul vieţii. Dacă omul nu mulţumeşte lui Dumnezeu pentru fiecare lucru, nu poate nici să se roage, nici să trăiască viaţa duhovnicească. În perioada pregătitoare pentru întâmpinarea Duminicii Învierii, rugăciunea se împleteşte cu postul. Părintele arhimandrit Emilianos Simonopetritul spune că nimeni nu poate tăgădui faptul că rugăciunea este necesitatea cea dintâi a fiecărui suflet, este «pomul vieţii», din care omul se hrăneşte şi nu mai moare, căci se face părtaş lui Dumnezeu, Cel veşnic şi nestricăcios. Cel care este viu în Hristos nu poate trăi fără rugăciune.

Mai ales în timpul postului ne gândim şi practicăm cu mai multă acrivie rugăciunea inimii. Este o rugăciune de chemare a numelui Domnului în viaţa noastră de creştini: „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul.” Pe lângă faptul că trebuie rostită de foarte multe ori, fiecare cuvânt trebuie spus cu deosebită atenţie. „S-o rostească cu umilinţă şi smerenie şi tot timpul să fie cu această preocupare de despătimire”, după cum învață părintele Sofian Boghiu. Referindu-se la Rugăciunea lui Iisus, părintele Teofil Părăian spune că aceasta este „rugăciunea cu care sunt datori călugării și rugăciunea pentru care sunt sfătuiți să se angajeze toți credincioșii”, iar IPS Părinte Mitropolit Ierotheos Vlachos arată că „rugăciunea Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă este neîncetatul strigăt al Bisericii. Prescurtată, este acel «Doamne, miluiește» pe care îl cântăm neîncetat în Biserică”.

În acelaşi sens, Sfântul Ioan Iacob de la Neamţ ne arată că atunci când rostim această rugăciune „mărturisim toate tainele credinţei noastre, căci, după cum spun unii dintre Sfinţii Părinţi, aceste cuvinte cuprind în ele Evanghelia pe scurt. Pentru asta, Rugăciunea lui Iisus se mai cheamă şi Rugăciunea minţii. Iar când rostim şi celelalte cuvinte din Rugăciunea lui Iisus, adică «Miluieşte-mă pe mine păcătosul!», atunci, noi mărturisim nevrednicia şi josnicia noastră, cerând de la Domnul milă, căci, dacă avem mila Lui, atunci toate cele bune le avem”.