Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Theologica Rugăciunea inimii sau rugăciunea neîncetată

Rugăciunea inimii sau rugăciunea neîncetată

Un articol de: Pr. Ciprian Florin Apetrei - 26 Aug, 2019

În Epistola 1 către Tesaloni­ceni, capitolul 5, versetul 17, Sfân­tul Apostol Pavel ne îndeamnă: „Rugați-vă neîncetat!” Despre acest verset paulin, Sfântul Cuvios Efrem Sirul spune: „Minunat este ca oamenii să se roage totdeauna şi să nu-şi piardă nădej­dea, cum spune Domnul (Luca 18, 1). Şi Apostolul mai spune: Ruga­ţi-vă neîncetat (1 Tesaloniceni 5, 18) - adică şi noaptea, şi ziua, şi în orice ceas. Nu numai când intri în biserică, ci şi în celelalte ceasuri să te îngrijeşti de acest lucru; fie că munceşti, fie că dormi, fie că te afli pe drum, fie că mănânci, fie că bei, fie că stai culcat - să nu întrerupi rugă­ciunea”.

Referindu-se la acest verset biblic, Mitropolitul grec Ierotheos Vlachos spune: „Rugăciunea Doam­ne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă este neîncetatul strigăt al Bisericii”. Prescurtată, este acel Doamne, miluiește pe care îl cântăm neîn­cetat în Biserică. Orbii, leproșii, surzii, demonizații, prin acest cuvânt, Fiul lui David, miluiește-mă, Îi cereau lui Hristos harul Său, mila Sa.

Rugăciunea lui Iisus este cea mai scurtă rugăciune pe care o putem spune în orice timp și în orice loc: pe drum, acasă, în pauzele de la lucru, dimineața, seara, oricând. Este „acordarea” noastră la strigătul Bisericii, este o continuare a slujbelor Bisericii. De aici înţelegem că Rugăciunea lui Iisus sau a inimii este modul cel mai uşor de a ne ruga neîn­cetat. Explicând Rugăciunea lui Iisus, părintele aghiorit Emilianos Simonopetritul spune: „Înălţând glasul nostru şi strigând «Doam­ne!», Îl slăvim pe Dumnezeu, pe Împăratul lui Israel, pe Ziditorul celor văzute şi nevăzute, Atotpu­ternicia Lui, de Care se tem heruvimii şi serafimii. Prin dulcea chemare şi invocare a numelui «Iisus», mărturisim că Hristos, Mân­tuitorul nostru, este prezent, şi, plini de recunoştinţă, Îi mul­ţu­mim că ne-a gătit viaţă veşnică. Cu al treilea cuvânt, «Hristoase», teolo­ghisim, mărturisind că Hristos este Fiul lui Dumnezeu şi Dumnezeu adevărat. Nu de un Om am fost mântuiţi, nici de vreun înger, ci de Iisus Hristos, adevă­ra­tul Dumnezeu. În continuare, prin ce­rerea «miluieşte-mă», ne închinăm şi ne rugăm ca Dumnezeu să fie milostiv cu noi şi să împlinească cererile folositoare pentru mântuirea noastră, dorinţele şi tot ceea ce inima noastră are nevoie. Iar acel «pe mine» are mare impor­tanţă! Nu e vorba doar de mine însumi, ci e vorba de toţi cei înfiaţi în Împărăţia lui Hristos, în sfântă Biserica Sa. Sunt toate mădularele Trupului Său. În sfârşit, pentru ca rugăciunea noastră să fie de­plină, încheiem cu cuvântul «pă­cătosul», mărturisind că suntem păcătoşi, aşa cum au mărturisit toţi sfinţii, şi au devenit, prin acest cuvânt, fiii luminii şi ai zilei”.