Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Theologica Sâmbăta lui Lazăr şi Duminica Floriilor

Sâmbăta lui Lazăr şi Duminica Floriilor

Un articol de: Pr. Ciprian Florin Apetrei - 16 Apr, 2019

Sâmbăta care urmează este a Învierii lui Lazăr, iar duminică sărbătorim Floriile, adică intrarea Domnului Iisus Hristos în Ierusalim. Învierea lui Lazăr și intrarea triumfală a Domnului în Ierusalim sunt strâns legate între ele. La ambele sărbători, Hristos este cântat și slăvit ca biruitor al morții. Ramurile de finic pe care oamenii le țin în mâini în această zi simbolizează biruința și triumful datorat învierii lui Lazăr, preînchipuire a Învierii lui Hristos și a învierii celei de obște, a tuturor oamenilor.

Referindu-se la legătura dintre învierea lui Lazăr şi Intrarea Domnului în Ierusalim, Sfântul Chiril al Alexandriei spune: „Ieri, adică în Sâmbăta lui Lazăr, sărbătorea Betania, iar astăzi, adică în Duminica Floriilor, întreaga Biserică se bucură de prezenţa sfântă. Ieri, Hristos dăruia viaţă unui om, adică lui Lazăr, iar astăzi, El Însuşi vine spre moarte. Ieri îl învia pe mortul de patru zile, astăzi vine în Ierusalim ca să învieze din morţi după trei zile”. Această legătură se vede și din rânduiala liturgică, pentru că în Sâmbăta lui Lazăr şi în Duminica Floriilor cântăm acelaşi tropar. „Învierea cea de obşte mai înainte de patima Ta adeverind-o, pe Lazăr din morţi l-ai sculat, Hristoase Dumnezeule. Pentru aceasta şi noi, ca pruncii, semnele biruinţei purtând, Ţie, Biruitorului morţii, strigăm: Osana Celui dintru ­înălţime, binecuvântat eşti Cel ce vii întru numele Domnului.” Cu aceste cuvinte de laudă, Biserica noastră îl cinstește pe Sfântul Lazăr, dezvăluind, totodată, sensul adânc al minunii învierii sale din morți, cât și al sărbătorii Floriilor, care este asociată cu Sâmbăta lui Lazăr.

Cu alte cuvinte, ni se arată că această minune nu este numai un eveniment din viața lui Lazăr, ci și preînchipuirea învierii celei de obște. În acest sens, Mitropolitul grec Ierotheos Vlachos spune: „Învierea lui Lazăr și intrarea triumfală a lui Hristos în Ierusalim închipuie nădejdea învierii de obşte, precum şi intrarea lui Hristos în inima curată a omului. Aceste sărbători trebuie să depăşească stadiul de evenimente exterioare şi să devină prăznuiri lăuntrice”.