Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Theologica Sfânta Cruce, pavăza creştinilor

Sfânta Cruce, pavăza creştinilor

Un articol de: Pr. Ciprian Florin Apetrei - 11 Sep, 2019

Sfânta şi cinstita Cruce pe care o sărbătorim în 14 septembrie este de fapt lemnul Crucii pe care Domnul Hristos a fost răstignit pentru mântuirea noastră. Precum se ştie, cinstirea Sfintei Cruci a început din timpul Apostolilor. Crucea, instrument de tortură şi semn de ocară din cauza răufăcătorilor care erau răstigniţi pe ea, se sfinţeşte prin Sângele Mântuitorului Hristos vărsat pe ea pentru mântuirea noastră, devenind nu numai un semn al biruinţei, ci şi o forţă purtătoare de viaţă adevărată, pavăza creştinilor.

Părintele profesor dr. Ene Branişte spunea în cuvântul său la sărbătoarea Înălţării Sfintei Cruci: „După zisa Apostolului (Pavel), «Cuvântul cruce pentru cei ce pier înseamnă nebunie, dar pentru noi, cei ce ne mântuim, este puterea lui Dumnezeu» (1 Corinteni 1, 18). De câte ori sărutăm cu evlavie crucea Domnului, noi nu cinstim doar lemnul din care este făcută şi care putrezeşte, ci pe Hristos Însuşi, Cel ce S-a răstignit pe dânsa pentru păcatele noastre. Când vedem crucea, noi ne gândim, fără să vrem, la patimile mântuitoare ale Celui răstignit pe dânsa pentru izbăvirea noastră din blestemul legii. Ea este pentru noi semnul prezenţei şi al puterii dumnezeieşti a lui Iisus, care alungă pe diavolul şi înfrânge puterea morţii. De aceea cântăm cu încredere astăzi cântările din slujba bisericească a zilei: «Doamne, armă asupra diavolului crucea Ta ai dat nouă...»; şi «Crucea Ta, Doamne, viaţă şi înviere poporului Tău este...». Ea este temeiul mândriei şi al laudei noastre de creştini ortodocşi, cum zice Apostolul: «Iar mie să nu-mi fie a mă lăuda decât în crucea Domnului nostru Iisus Hristos» (Galateni 6, 14)”.

Pentru noi, creştinii, semnul Sfintei Cruci este cea mai simplă rugăciune care însoţeşte alte rugăciuni. Atunci când creştinul se închină cere ajutor de la Dumnezeu, fiind încredinţat că acest semn al biruinţei, sfinţit prin jertfa lui Hristos, îşi va revărsa puterea ocrotitoare şi asupra lui.