Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Theologica Sfânta Cruce şi Cincizecimea

Sfânta Cruce şi Cincizecimea

Un articol de: Pr. Ciprian Florin Apetrei - 24 Mai, 2018

Duminică, la 50 de zile de la Învierea Domnului, Biserica Ortodoxă sărbătoreşte Pogorârea Sfântului Duh, numită şi Cincizecime sau Rusalii. De ziua Cinci­zecimii, la Ierusalim S-a pogorât Duhul Sfânt, în chip de limbi de foc, peste Sfinţii Apostoli.

În Vechiul Testament, Cincizecimea amintea de primirea Legii pe Muntele Sinai, de suferinţele evreilor în pustiu, precum şi de necazurile cele multe prin care au trecut, până să ajungă în pământul făgăduinței, unde s-au bucurat de roade, de grâu şi de vin. De aceea, la această sărbătoare, care se ţinea la 50 de zile de la Paşti, se mulţumea lui Dumnezeu şi pentru secerişul nou.

În Noul Testament, această zi aminteşte de venirea Duhului Sfânt peste Apostoli, Duh Care ne dă Legea duhovnicească, ne călăuzeşte spre tot adevărul şi ne învaţă cele plăcute lui Dumnezeu. Astfel, Cincizecimea ne arată ieşirea din răutatea necredinţei şi ziua întemeierii Bisericii în chip văzut.

Sfânta Cruce şi Cincizecimea sunt inseparabile în Biserica Ortodoxă. Legătura interioară dintre aceste două evenimente formează temelia şi oferă întreaga paradigmă a spiritualităţii Ortodoxe, a vieţii liturgice şi reflecţiei teologice, îndeosebi în ceea ce priveşte teologia ascezei şi îndumnezeirii. Doar prin această legătură putem înţelege multele antinomii, ba chiar şi paradoxuri ale vieţii duhovni­ceşti.

Legătura inseparabilă dintre Cruce şi Cincizecime în Orto­doxie se bazează mai întâi pe legătura veşnică dintre Fiul şi Duhul. Aşa cum spunem în Crez, Fiul e „născut din Tatăl”, iar Duhul Sfânt „purcede din Tatăl”. Aceste formule exprimă relaţia veşnică dintre Persoanele Trei­mice. Sfinţii Părinţi au lămurit ulterior că Duhul purcede de la Tatăl prin Fiul, odihneşte în Fiul şi e arătat de Fiul Tatălui. Fiul şi Duhul sunt din veşnicie într-o relaţie reciprocă Unul cu Celă­lalt, sălăşluiesc Unul în Altul şi sunt întotdeauna împreună. Aşa cum scrie Sfântul Irineu al Lyonului, Ei sunt „cele două mâini” ale Tatălui.

Fără Duhul Sfânt nu există Hristos (Întrupare, Înviere). Fără Hristos nu există Cincizecime. Fără Cincizecime nu există propovăduire, apologetică, botez. Fără Duhul Sfânt nu există Evanghelie. Atât prin întreaga lucrare a lui Hristos în Evanghelii, cât şi prin continuarea ei de către Apostoli în Fapte şi în Epistole suntem conduşi spre legătura inseparabilă dintre Fiul şi Duhul şi spre reciprocitatea celor două mari opere ale Acestora, Crucea şi Cincizecimea.