Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Theologica Sfânta Masă

Sfânta Masă

Un articol de: Pr. Ciprian Florin Apetrei - 12 Iun, 2018

În mijlocul Altarului unei biserici se află Sfânta Masă (Prestolul) sau Jertfelnicul. Pe ea se aduce Sfânta Jertfă cea fără de sânge în cadrul Sfintei Liturghii.

Locul cel mai sfânt dintr-o biserică este Sfânta Masă. Deoarece Sfânta Jertfă cea fără de sânge este miezul Sfintei Liturghii, Sfânta Masă nu poate lipsi de la nici o biserică. Ea este icoana mormântului lui Iisus Hristos, închipuirea Cinei celei de Taină, a crucii şi a răstignirii lui Hristos, icoana scaunului pe care şade Mielul dumnezeiesc (Apoc. 5, 6) şi sub care sufletele drepţilor ucişi pentru Cuvântul lui Dumnezeu aşteaptă preamărirea (Apoc. 6, 9), după cum arată Sfântul Gherman al Constantinopolului în Istoria bisericească mistică.

Sfânta Masă se face din piatră, deoarece închipuie mormântul de piatră al lui Hristos, „piatra cea din capul unghiului” (Ps. 117, 22), şi este în patru colţuri, „închipuind cele patru părţi ale lumii şi din ea se hrănesc cele patru margini ale lumii”, ne spune Sfântul Simion al Tesalonicului. Ea este acoperită întâi cu o pânză albă, ţesută din in, numită cămaşă, care închipuie giulgiul cel de pe dumnezeiescul Trup al Celui ce a murit pentru noi; apoi deasupra vine o altă acoperitoare numită îmbrăcămintea mesei, făcută dintr-o ţesătură mai luminată, care închipuie veşmintele Mântuitorului cele strălucitoare ca lumina (Matei 17, 2) şi este mărirea lui Dumnezeu, spune Sfântul Simion al Tesalonicului, semnificând strălucirea feţei lui Hristos de pe Muntele Tabor, la Schimbarea la faţă. La cele patru colţuri ale Sfintei Mese, sub „cămaşă”, sunt fixate icoanele celor patru Evanghelişti, ca un semn că învăţătura lui Hristos se păstrează şi se predică aşa cum apare în scrierile evanghelice. Sfânta Masă este sprijinită pe un singur picior (stâlp), în care se aşază fragmente din sfintele moaşte ale martirilor, obicei păstrat de pe vremea când bisericile se zideau pe mormintele sfinţilor mucenici, rânduială întărită de Sfintele Sinoade, conform canoanelor: 7 al Sinodului VII Ecumenic şi 14 al Sinodului din Cartagina.

Pe Sfânta Masă trebuie să se afle Antimisul, Evanghelia, crucea, sfeşnicul cu lumânare şi chivotul pentru păstrarea Sfintei Împărtăşanii.