Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Theologica „Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi!”

„Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi!”

Un articol de: Pr. Ciprian Florin Apetrei - 27 Mai, 2019

Această rugăciune care se cântă în Biserică la Sfânta Li­turghie poartă numele de Imnul Trisaghion. Acest imn este alcă­tuit, în original, dintr-o aclamaţie şi o rugăciune. El exprimă uimirea sufletului în faţa sfinţeniei lui Dumnezeu. Ortodoxia a atribuit întotdeauna un sens treimic Trisa­ghionului, mărturisind astfel că sfinţenia îşi are izvorul în faptul că Dumnezeu este treime de persoane: Tatăl (Sfinte Dumnezeule) este izvorul sfinţeniei, Fiul ( Sfinte Tare) este biruitorul morţii prin Învierea Sa, Duhul Sfânt (Sfinte fără de moarte) este dătătorul de viaţă. În acest sens, Paul Evdokimov spune: „Tatăl, izvorul sfin­ţeniei, Sfântul; Fiul, Cel puternic, Cel care biruieşte moartea; Sfântul Duh, dătătorul de viaţă. Suflarea vieţii veşnice”. Astfel, în acest imn, fiecărei persoane a Sfin­tei Treimi i se asociază un atribut specific Fiinţei dumne­ze­ieşti Celei Una: Tatălui - Sfin­ţenia, Fiului - Atotputernicia, Duhului Sfânt - Veşnicia.

Imnul Trisaghion este anterior Sinodului al IV-lea Ecumenic din anul 451, de la Calcedon, când a fost cântat de către părinţii par­ticipanţi la sinod, dar nu avem date sigure cu privire la originea lui. Unii teologi explică originea textului Trisaghionului prin combinarea de către Biserică a imnului îngeresc: „Sfânt, Sfânt, Sfânt” (Isaia 6, 3; Apocalipsă 4, 8) cu versetul 2 al psalmului 41: „Însetat-a sufletul meu de Dumnezeul cel viu” (în textul liturgic „Dumnezeul Cel tare, Cel viu”).

Alţi autori consemnează tradi­ţia conform căreia Imnul Trisa­ghion a fost revelat în mod minunat unui copil în timpul Patriarhului Proclu al Constantino­polului (434-436). Potrivit acestei tradiţii, un cutremur a îngrozit populaţia Constantinopolului, determinându-i să iasă în procesiune în frunte cu Patriarhul şi împă­ratul. Un copil a fost atunci răpit în cer, unde a auzit Imnul Trisaghion intonat de îngeri. Învăţând mulţimea să cânte acest imn, cu­tremurul s-a potolit. Până astăzi, Imnul Trisaghion este folosit ca un imn ce însoţeşte procesiunile, în special cele prin care se invocă mila lui Dumnezeu pentru înde­părtarea catastrofelor naturale.