Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Theologica Sfinţii Petru şi Pavel, Apostolii şi martirii lui Hristos

Sfinţii Petru şi Pavel, Apostolii şi martirii lui Hristos

Un articol de: Pr. Ciprian Florin Apetrei - 29 Iun, 2019

Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel sunt sărbătoriţi astăzi pentru mucenicia lor comună din ziua de 29 iunie a anului 67, dată stabilită de tradiţia Bisericii, în timpul persecuţiilor împăratului Nero împotriva creştinilor. Ei au primit cununa muceniciei la Roma, capitala imperiului ce stăpânea în vremea aceea lumea. Sfântul Petru a fost răstignit pe cruce, cerând să nu fie răstignit precum Hristos, pentru că nu se socotea vrednic, ci cu capul în jos, iar Sfântului Pavel, fiind cetăţean roman, i-a fost tăiat capul. Pe locurile din Roma unde au fost îngropate trupurile lor se află două măreţe catedrale, şi anume Bazilica „Sfântul Petru” de la Vatican şi Bazilica „Sfântul Paul” din afara Zidurilor.

În Sinaxarul zilei aflăm: „Pe când Sfântul Petru era căutat spre ucidere, l-au rugat credincioşii să se ascundă şi să iasă din Roma, pentru folosul multora. Dar Petru n-a voit să facă aceasta nicidecum, ci dorea să pătimească şi să moară pentru Hristos (…). Deci, fiind înduplecat Sfântul Petru, a făgăduit să iasă din cetate şi să se ascundă; iar în noaptea următoare, făcând sobornicească rugăciune şi sărutând pe toţi, a plecat singur. Şi când era la porţile cetăţii, a văzut înaintea sa pe Mântuitorul Hristos venind către cetate; iar Petru, închinându-se Lui, I-a zis: Doamne, unde mergi? Răspuns-a Domnul: Mă duc în Roma, ca iarăşi să mă răstignesc! Zicând Domnul acestea, S-a făcut nevăzut. Iar Petru, minunându-se, a cunoscut că Hristos, pătimind întru robii Săi, ca întru adevăratele Sale mădulare, voieşte ca şi cu trupul lui să pătimească în Roma. Deci s-a întors iarăşi la Biserică şi a fost prins de către ostaşi, care l-au dat spre moarte. Sfântul Petru a rugat pe răstignitorii săi să-l răstignească cu capul în jos şi nu drept, cinstind întru aceea pe Domnul său, Care de voie S-a răstignit pe cruce, ca să nu semene Aceluia întru răstignire, ci sub picioarele Lui să-şi plece capul său (…). Pe Petru, ca pe un străin, l-a dat spre răstignire; iar pe Pavel, ca pe un cetăţean roman, pe care nu se cădea să-l omoare cu moarte necinstită, l-a osândit la tăiere cu sabia.”

Sfârşitul martiric al celor doi Apostoli ne arată puterea şi fermitatea credinţei lor şi mai ales dragostea lor jertfelnică pentru Hristos Domnul.