Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Teologie și spiritualitate Sinaxar Sf. Cuv. Gheorghe Hozevitul; Sf. Cuv. Domnica

Sf. Cuv. Gheorghe Hozevitul; Sf. Cuv. Domnica

Galerie foto (2) Galerie foto (2) Sinaxar
Un articol de: Pr. Ştefan Sfarghie - 08 Ianuarie 2024

Sfântul Cuvios Gheorghe Hozevitul făcea parte dintr-un neam de seamă, născându-se într-o familie evlavioasă din ostrovul Ciprului. Părăsindu-şi averile şi ţara şi toată desfătarea lumească, a venit la Ierusalim pentru a se închina la Sfântul Mormânt al Mântuitorului Iisus Hristos, precum şi la toate Locurile Sfinte ce se află în Ţara Sfântă. Închinându-se deci şi dobândind harul dumnezeiesc, s-a dus şi a rămas la mănăstirea ce se zice Hozeva, de unde a primit şi numele de Hozevitul. Aşadar, îmbrăţişând viaţa monahală, s-a numărat împreună cu fraţii acelei mănăstiri. Sfântul Gheorghe şi-a omorât prin osteneli pornirile cele întunecate ale trupului şi minţii, încât îi uimea pe toţi prin faptele sale cele bune şi prin răbdarea sa. A ajuns la treapta nepătimirii şi s-a umplut de harul Duhului Sfânt, fiind chip al virtuţilor. La Hozeva s-a zăvorât până la sfârșitul zilelor lui, slujit fiind de ucenicul său Antonie. Datorită rugăciunilor lui, mănăstirea n-a dus niciodată lipsă de pâine și de untdelemn pentru oaspeții veniți acolo să se roage. Când a ajuns la sfârșitul zilelor sale, l-a chemat pe ucenicul său Antonie. Iar spre miezul nopții, când ucenicul său a venit, l-a îmbrăţiţat, apoi a zis: „Ieși suflete al meu! Du-te către Domnul!” Și astfel, Sfântul Gheorghe şi-a încredinţat sufletul în mâinile Domnului, Căruia I se cuvin slava, cinstea și închinăciunea. 

Tot astăzi o pomenim şi pe Sfânta Cuvioasă Domnica (†474). Aceas­ta a trăit pe vremea împăratului Teodosie cel Mare (379-395), până în zilele împăraţilor Leon cel Mare (457-474) şi Zenon (474-475 şi 476-491). Era din Cartagina şi fiind încă păgână a mers la Constantinopol împreună cu alte patru fecioare şi s-a înfăţişat înaintea Arhiepiscopului Nectarie (381-397). Acesta, văzând că ea doreşte să urmeze lui Hristos, a botezat-o în numele Preasfintei Treimi. La scurt timp după primirea botezului, Sfânta Domnica a luat asupra sa viaţa şi chipul monahal. Ajungând la adânci bătrâneţi, cunoscându-şi mai înainte sfârşitul, s-a mutat la cereştile lăcaşuri. 

Citeşte mai multe despre:   Sfantul Gheorghe Hozevitul