Sfântul Teotim a trăit pe vremea împăratului Teodosie cel Mare (378-395) în Sciţia Mică sau Dobrogea de astăzi şi era Episcop al Tomisului. El se bucura de atâta cinste în rândul hunilor barbari din regiunea
Sf. Ier. Iosif cel Nou de la Partoş, Mitropolitul Banatului; Sf. Mare Mc. Nichita; Sf. Ier. Visarion, Arhiepiscopul Larisei
Sfântul Ierarh Iosif cel Nou de la Partoş, în cei trei ani (1650-1653) cât a fost Mitropolitul Banatului, s-a dovedit un bun păstor şi apărător al Ortodoxiei. Era tare în credinţă, înţelept la cuvânt, blând la inimă şi neadormit în rugăciune. A fost ales păstor al Bisericii Banatului, chiar dacă avea 80 de ani. Era vestit în ţările balcanice şi cinstit ca sfânt încă din viaţă. În anii de păstorire a făcut şi minuni, a alinat suferinţa unor credincioşi şi la rugăciunea sa cu lacrimi Dumnezeu a trimis ploaie să stingă focul ce cuprinsese partea de apus a Timişoarei. Darul facerii de minuni l-a primit în anii trăiţi în munţii din apropierea Mănăstirii Pantocrator din Muntele Athos. Vindeca în special pe ologi. Datorită vieţii sale, Dumnezeu i-a dăruit sfinţenia. A intrat în monahism la 15 ani, iar de la vârsta de 20 de ani s-a nevoit în mănăstirile Pantocrator, Cultlumuş şi Vatoped din Muntele Athos şi în sihăstriile din jurul lor. A trăit între anii 1568 şi 1656, în ultimii trei retrăgându-se la Mănăstirea Partoş din judeţul Timiş.