Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Teologie și spiritualitate Sinaxar Sf. Mc. Sabin Egipteanul; Sf. Cuv. Hristodul din Patmos

Sf. Mc. Sabin Egipteanul; Sf. Cuv. Hristodul din Patmos

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Sinaxar
Un articol de: Pr. Ştefan Sfarghie - 16 Martie 2020

Sfântul Mucenic Sabin (†303) a fost din cetatea Hermopolis din Egipt şi era bărbat cucernic, având dregătorie mare în cetatea sa. Pe vremea împărăţiei lui Diocleţian (284-305), tulburându-se tot Egiptul din pricina prigonirii creştinilor, care erau ucişi pentru credinţa lor în Hristos-Domnul, Sabin şi-a lăsat casa, averea şi prietenii săi şi s-a retras într-un sat îndepărtat, vieţuind în post şi rugăciune într-o casă mică şi sărăcăcioasă. Slujitorii la idoli îl căutau neîncetat pe sfânt ca să-l prindă spre chinuire, însă pentru că nu îl găseau erau foarte supăraţi. Dar s-a găsit un cerşetor care primise milostenie de la Sabin, iar acela, pentru doi galbeni, le-a spus păgânilor unde este ascuns sfântul. Închinătorii la idoli au înconjurat casa unde era fericitul împreună cu alţi şase creştini şi intrând peste ei i-au legat în lanţuri, iar pe Sabin l-au dus în faţa dregătorului Arian. Şi dus fiind la păgâneasca judecată şi silit să jertfească idolilor, nu s-a lepădat de Dumnezeul său. Pentru că nu a vrut să jertfească idolilor l-au chinuit cumplit, cu unghii de fier zgâriindu-l şi cu foc arzându-l, iar mai pe urmă l-au înecat într-un râu. Astfel şi-a sfârşit nevoinţa muceniciei şi la Hristos s-a dus, ca să-şi ia cununa biruinţei. Asemenea şi ceilalţi şase creştini, prinşi împreună cu el, chinuiţi fiind, şi-au dat duhul câştigând aceeaşi răsplată de la Hristos în ceruri.