Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Theologica Tradiţia apostolică

Tradiţia apostolică

Un articol de: Pr. Ciprian Florin Apetrei - 30 Noi, 2018

Sfinţii Apostoli au propovăduit învăţătura pe care au primit-o de la Mântuitorul Iisus Hristos, adică „Evanghelia” (I Corinteni 15, 1), prin viu grai, deşi ei au folosit ocazional şi scrisul (II Tesaloniceni 2, 15). Încă de timpuriu s-au alcătuit scurte reguli sau îndreptare de credinţă (Romani 6, 17), în care se rezuma învăţătura propovăduită de Apostoli (I Corinteni 15, 3), sub forma „mărturisirii de credinţă” (I Corinteni 12, 3), prin „crezuri” (Fapte 8, 37; Efeseni 5, 14; Filipeni 2, 6-11; Apocalipsă 5, 13), „doxologii” (I Corinteni 14, 6; 16, 22; II Corinteni 1, 20; Apocalipsă 22, 20), „formule euharistice” (Marcu 14, 22-25) şi „baptismale” (Matei 28, 19). În urma propovăduirii apostolice orale s-a constituit Tradiţia sau predania pe care Sfinţii Apostoli au încredinţat-o, la rândul lor, Bisericilor întemeiate de ei. Sfântul Apostol Pavel scrie despre aceasta Tesalonicenilor, zicând: „Staţi bine şi păstraţi tradiţiile pe care le-aţi învăţat, fie prin cuvânt, fie prin epistola noastră” (II Tesaloniceni 2, 15). Această Tradiţie mai este numită şi „regula învăţăturii” (Romani 6, 7), „canonul credinţei” (II Corinteni 10, 13, 15 şi 16) sau „depozitul credinţei” (I Timotei 6, 20; 1, 14). Ea a fost transmisă de Apostoli pentru a fi păstrată de comunităţile creştine (II Timotei 2, 2), iar din punctul de vedere al credinţei are un caracter obligatoriu: „Ori eu, ori aceia, astfel propovăduim şi voi aţi crezut?” (I Corinteni 15, 11). Încă din vremea Bisericii primare, această tradiţie apostolică a fost aşezată în scris, prin insuflarea Sfântului Duh, de Apostoli sau ucenicii acestora, iar pe temeiul ei s-a format canonul cărţilor pe care Biserica le-a ales, pe temeiul inspiraţiei lor, să facă parte din Noul Testament. Tradiţia apostolică a continuat să circule pe cale orală, împreună cu Noul Testament, păstrându-se în ea mărturii despre învăţături, rituri, despre slujirea apostolică, despre preoţi şi viaţa morală a creştinilor, sau despre organizarea bisericească.