Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Theologica Ziua martirajului, ziua naşterii unui sfânt în cer

Ziua martirajului, ziua naşterii unui sfânt în cer

Un articol de: Pr. Ciprian Florin Apetrei - 19 Sep, 2019

Sfinţii au fost cinstiţi de la începutul Bisericii. Ei au fost şi sunt exemple pentru creştini de urmare a Domnului Iisus Hristos. Ei reprezintă capitolul cel mai însemnat al Bisericii.

Profesorul grec Vlásios Feidás în volumul 1 al lucrării sale Istoria Bisericească spune despre cinstirea sfinţilor în Biserica primară: „Începând cu secolul al II-lea, fiecare Biserică locală îşi sărbătorea ziua de naştere a mucenicilor, adică ziua morţii martirilor în timpul prigoanelor. Mărturia aceasta este oferită deja de Martirologiul lui Policarp: «astfel şi noi, după aceea, luând oasele lui cele mai cinstite decât pietrele de mare preţ şi mai încercate decât aurul, le-am aşezat într-un loc potrivit. Atunci când ne va fi cu putinţă să ne adunăm, cu bucurie şi cu veselie, Domnul ne va îngădui să sărbătorim ziua de naştere a martiriului său, atât întru pomenirea celor care şi-au încheiat drumul, cât şi ca exersare şi pregătire pentru cei care vor călca pe urmele lor». Cinstirea martirilor în ziua lor de naştere s-a generalizat în secolul al III-lea”.

Martirologiul Sfântului Policarp pe care îl invocă profesorul Feidás este foarte important, fiind vorba de o scriere din secolul al 2-lea, adresată de către Biserica din Smirna Bisericii din Philo­me­lium, Frigia, şi ne arată limpede acest sfânt obicei al creştinilor de a se aduna şi de a sărbători pome­nirea mucenicului încă din epoca postapostolică.

Despre dezvoltarea sărbăto­ri­lor sfinţilor menţionează profeso­rul Fidás: „În secolul al 3-lea, săr­bătorirea pomenirii martirilor era legată de obicei cu slujba de toată noaptea şi mesele credincioşilor (agape) din ofrandele de mâncare ale membrilor mai bogaţi ai co­mu­nităţilor creştine (Sfântul Ciprian, De civit. Dei, VIII, 27). Astfel, s-a dezvoltat ciclul local al sărbătorilor religioase ale comu­ni­tăţilor creştine, deoarece co­mu­ni­tăţile învecinate cinsteau ziua de naştere a martirilor lor comuni”.

Un secol mai târziu, Sfântul Ioan Gură de Aur se referă la sărbătorilor mucenicilor şi îi îndeamnă pe credincioşi nu doar să îi prăznuiască în anumite perioade, ci să le imite pilda şi să aibă râvnă pentru virtutea lor.

Înţelegem că sfinţii sunt cinstiţi de la începutul Bisericii, iar această cinstire a lor este o stare firească pentru creştinii în Biserica lui Hristos.