Slăvirea îndelung‑răbdării lui Dumnezeu la Denia celor 12 Evanghelii

În seara Sfintei și Marii Joi, Biserica Ortodoxă a rânduit săvârșirea unei slujbe speciale, Denia celor 12 Evanghelii, care constituie Utrenia pentru Vinerea Mare. La Catedrala Patriarhală din București, rânduiala a fost săvârșită de Preasfințitul Părinte Paisie Sinaitul, Episcop‑vicar patriarhal, care la final a rostit un cuvânt de învățătură în care a explicat simbolismul scoaterii Sfintei Cruci din Altar și a așezării ei spre închinare credincioșilor în mijlocul bisericii.

În bogatul program liturgic al Săptămânii Sfintelor Pătimiri ale Domnului, Denia săvârșită în Joia Mare ocupă un loc central în evlavia populară, credincioșii fiind invitați să rememoreze prin 12 lecturi evanghelice Pătimirile cele mântuitoare ale Domnului, de la Cina cea de Taină până la așezarea trupului Mântuitorului în mormântul cel nou săpat în stâncă. Acest itinerar duhovnicesc este ritmat prin cântarea după fiecare pericopă evanghelică a stihului „Slavă îndelung‑răbdării Tale, Doamne! Slavă Ție, Doamne, slavă Ție!”

Un moment deosebit din rânduiala acestei Denii, înainte de citirea Evangheliei a șasea, este scoaterea Sfintei Cruci din Sfântul Altar și așezarea ei spre închinare, în timp ce se intonează stihurile: „Astăzi s‑a spânzurat pe lemn Cel ce a spânzurat pământul pe ape. Cu cunună de spini s‑a încununat Împăratul îngerilor. Cu porfiră mincinoasă s‑a îmbrăcat Cel ce îmbracă cerul cu nori. Lovire peste obraz a luat Cel ce a slobozit în Iordan pe Adam. Cu piroane de fier s‑a pironit Mirele Bisericii. Cu sulița s‑a împuns Fiul Fecioarei. Închinămu‑ne Pătimirilor Tale, Hristoase. Arată‑ne nouă și slăvită Învierea Ta!”

Despre simbolismul acestui moment a vorbit Preasfințitul Părinte Paisie Sinaitul în cuvântul de învățătură rostit la sfârșitul slujbei.

„Scoaterea Sfintei Cruci din Altar, care semnifică cerul, și așezarea ei în naosul bisericii, care simbolizează lumea, reprezintă ieșirea Fiului lui Dumnezeu din slava dumnezeiască și venirea Sa, în istorie, în lume. Crucea Domnului și mormântul Său s‑au multiplicat de atunci la nesfârșit, în toate bisericile creștine, în chipul Sfintei Mese și al Crucii aflate în altarele bisericilor din toată lumea. Credincioșii aflați în fața Altarului bisericesc devin, astfel, pelerini închinători la mormântul Domnului. Iar toți cei care sărută Crucea lui Hristos devin închinători la locul răstignirii Domnului. (...) Între Sfânta Cruce și Sfântul Altar există o strânsă legătură: Crucea este altarul jertfei dureroase a Mântuitorului, în timp ce Altarul este locul de jertfă nesângeroasă a Fiului lui Dumnezeu, prin Sfânta Euharistie. Crucea este izvorul prin care Domnul ne‑a dăruit harul mântuirii, iar Altarul împărtășește acest har credincioșilor. Sfânta Cruce a vorbit o singură dată, pentru totdeauna, atunci când a fost înfiptă pe Golgota, la Răstignire, o predică pe care o vor auzi și asculta toate popoarele, până la sfârșitul lumii”, a spus Preasfinția Sa.

De asemenea, ierarhul a vorbit despre înțelesul așezării stihului amintit după fiecare citire din Sfintele Evanghelii în cadrul acestei Denii.

„Îndelunga răbdare a Domnului nostru Iisus Hristos este preamărită după fiecare dintre cele 12 Evanghelii citite la Denia din Joia Mare. Hristos este Singurul Care Se răstignește pe Sine, adică primește de bunăvoie să fie răstignit pentru noi, deși El nu avea nici un păcat, nici o vină, ci pentru ca noi oamenii să fim izbăviți din robia păcatului. (...) După cum explică Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, Evangheliile din această seară ne arată că Mântuitorul Iisus Hristos nu a încetat să iubească pe Dumnezeu și pe oameni nici chiar în mijlocul suferinței. Iubirea Sa este acum verificată prin durere. Iubirea Sa este îndelung răbdătoare. Iubirea Lui față de Dumnezeu se vede în aceea că nimic nu‑L poate îndepărta de la împlinirea voii Tatălui ceresc. (...) Această taină a iubirii până la capăt, a iubirii mai tare decât păcatul, trădarea, lepădarea, mai tare decât orice părăsire și orice singurătate impusă Lui este taina Crucii și în ea se găsește sămânța Învierii. Pentru că la această iubire îndelung-răbdătoare a umanității lui Hristos răspunde iubirea lui Dumnezeu care‑L înviază din morți, pentru că El a murit pe nedrept. El este Dreptul Ce va fi înviat de puterea dumnezeiască, pentru că a iubit mai mult decât cineva poate cuprinde taina aceasta. Iubirea lui Hristos, pentru că este mai tare decât moartea, trece prin moarte și biruiește moartea. Legătura aceasta dintre taina Crucii și taina Învierii, prin iubirea mai tare decât moartea, este meditată, este preamărită în aceste cântări ale deniilor. Iar slava acestei iubiri smerite și îndelung-răbdătoare se vede în taina Învierii sau în taina Sfintelor Paști”, a afirmat Preasfinția Sa.

Ultima Denie din Săptămâna Mare se va săvârși Vineri seara, în cadrul ei fiind cântat Prohodul Domnului, rânduiala încheindu‑se cu procesiunea tradițională în care Sfântul Epitaf este purtat în jurul bisericii.