Pagini despre femeile ilustre din cultura românească

Într-o ediție româno-engleză, Femei ilustre din spațiul românesc/ Illustrious women from Romanian area (editura Vasiliana ‘98, traducere de Teodora Leon și Rareș Busuioc, 2025), Nicolae Busuioc realizează un lexicon al femeilor ilustre, prin fapte memorabile, din spațiul cultural românesc, care s-au manifestat - de la Zia, regina costobocilor, trecând prin epoca medievală (1200-1600), epoca premodernă (1600-1821), epoca modernă (1821-1 918), până în contemporaneitate, perioada de după 1918. Sunt cuprin­se peste 180 de nume „cu renume”.

Selecția, avertizează Nicolae Busuioc în Nota autorului, este obiectiv-subiectivă, propunând o „călătorie în trecut, pe drumuri fabuloase, drepte sau întortocheate ale istoriei”, o călătorie cu întâlniri fascinante cu principese, doamne și domnițe, soții, mame și fiice de voievozi, din timpurile „moderne sau premoderne”, aducând în pagina amintirii/rememorării «sufletul vremurilor de altădată», cu vocea audibilă și articulată a unor persona­lități precum Doamnele Chiajna, Clara, Maria, Oltea, Stanca, Elina, Marica, Ruxandra și Catinca, „trăitoare în intervalul anilor 1200- 1800”; Elena Asachi, Martha Bibescu, Alexandra Cantacuzino, Haricleea Darclée, Maria, Regina României, Aritizza Romanescu, Elena Rosetti, Adela Xenopol, din epoca modernă, „și până la cele mai aproape de contemporaneitate”, Ana Aslan, Maria Cebotari, Cella Delavrancea, Cella Serghi, Elvira Godeanu, Clara Haskil, Zenaida Pally, Elvira Popescu, Hortensia Papadat-Bengescu, Elena Văcărescu, Maria Tănase, Alice Voinescu, Virginia Zeani „și câte încă alte chipuri elegante, frumoase, talentate”.

Autorul ia în considerație ideea potrivit căreia femeile au avut, prin faptă culturală, alături de bărbați de seamă, personalități ale istoriei ca Neagoe Basarab, Ștefan cel Mare, Mihai Viteazul, și ale culturii precum Gh. Asachi, Mihail Kogălniceanu, Vasile Alecsandri, Titu Maiorescu, o contribuție însemnată la propășirea țării.

Integrate în context istoric și cultural, chipurile acestor femei ilustre se reliefează prin dăruire în împlinirea unui ideal, prin inteligență, talent, prin spirit de sacrificiu, tenacitate și perseverență. Sunt acele femei-pionier în domeniile în care s-au afirmat într-o lume dominată de bărbați: Domnița Ralu, cea care a înființat, la Cișmeaua Roșie, primul teatru în Țara Românească; Elena Asachi, soția lui Gh. Asachi și mama Hermionei (soția lui Edgar Quinet), prima compozitoare; Sarmiza Bilcescu- Alimănișteanu, prima româncă avocat și prima cu doctorat în drept, căreia i se alătură Elena Caragiani-Stoenescu; Silvia Creangă, prima femeie din Europa cu doctorat în științele matematice; Maria Cuțarida-Cătunescu, prima femeie medic; Maria Rosetti, prima jurnalistă din România; Zsofia Torma, prima femeie arheolog din lume; Aida Vrioni, prima femeie gazetar profesionist; Elena Alistar, prima femeie deputat; Maria Virginia Andreescu, prima femeie arhitect; Florica Bagdasar, prima femeie ministru al sănătății; Smaranda Brăescu, prima femeie pilot care a sărit cu parașuta; Elisa Leonida-Zamfirescu, prima femeie inginer; Marina Ștribey, prima femeie pilot care a survolat Marea Baltică; Alice Voinescu, primul doctorat în filosofie; Ana Aslan, inventatoarea gerovitalului.

Alte doamne și domnițe au intrat în acest lexicon prin destinul tragic, ca un corolar simbolic al destinului neamului românesc: Zia, regina costobocilor, Doamna Elena (Olena), fiica lui Ștefan cel Mare, care, căsătorită în Rusia cu țarul Ivan cel Tânăr, cade victimă, împreună cu fiul său, intrigilor din bătălia pentru putere țarinei Sofia Paleologu; Doamna Milița (Despina), soția lui Neagoe Basarab, Doamna Oltea, mama lui Ștefan cel Mare, Doamna Stanca, soția lui Mihai Viteazul, care-l urmează peste tot, iar după moartea acestuia se călugărește, cu numele Teofana, la Mănăstirea Cozia, unde, în 1603, moare răpusă de ciumă.

În cartea destinelor tragice, pe pagini însângerate, se regăsesc Domnița Bălașa (1693-1752), fiica lui Constantin Brâncoveanu și a Doamnei Marica (cca 1661-1729), ea însăși o mamă cu destin de tragedie antică; Domnița Ruxandra (1633-1687), fiica nefericită a lui Vasile Lupu, măritată, din calcul politic, cu Timuș, fiul hatmanului Ucrainei Bogdan Hmilenițki; Doamna Elena Cuza.

Sunt, apoi, doamnele care și-au înscris numele în cartea neamului ca mame devotate, precum Catinca Stăvilă, mama lui Mihail Kogălniceanu; doamne care au luptat cu prejudecățile vremii lor pentru drepturile femeii: Alexandra Gr. Cantacuzino, fondatoarea Societății Ortodoxe Naționale a Femeilor Române (1910), Ana Ipătescu, eroină a Revoluției de la 1848, Maria Cuțarida-Cătunescu, Emilia Humpel, sora lui Titu Maiorescu, cea care a înființat la Iași Pensionatul Național de Domnișoare, Regina Maria, Sofia Nădejde, soția lui Ioan Nădejde și sora pictorului Octav Băncilă, feministă convinsă.

În acest tablou al valorilor stau cu onoare și demnitate femeile cu destin artistic: scriitoarele Dora D’Istria, Martha Bibescu, Anna Brâncoveanu de Noailles, Elena Văcărescu, Iulia Hasdeu, copilul minune, Veronica Micle, Carmen Sylva (Regina Elisabeta), Otilia Cazimir, Nina Cassian, Monica Lovinescu, Matilda Caragiu- Mario­țeanu, Zoe Dumitrescu-Bușulenga, actri­țele Aglae Pruteanu, Maria Filotti, Aristizza Romanescu, Aura Buzescu, sopranele Maria Cebotari, Haricleea Darclée, Arta Florescu, Elena Ciornei.

Cartea lui Nicolae Busuioc este un repertoar alcătuit cu/din admi­rație și respect pentru contribuția acestor personalități, iar consemnarea lor în aceste pagini, un îndemn la neuitare.