POEZIE: Ștefan Mitroi

Născut la 5 mai 1956, în localitatea Siliștea, județul Teleorman, Ștefan Mitroi este un cunoscut scriitor și jurnalist care a debutat cu versuri în revista „Astra” din Brașov. Scrie poezie, proză, literatură pentru copii și publicistică. Dintre cărțile sale amintim: Nimic despre singurătate, Editura Eminescu, 1986; Războiul de după război, Editura Eminescu, 1987; Povești din Țara Arborado, Editura Ion Creangă, 1988; Somnul verde al copacilor, Editura Eminescu, 1989; Bolnav de înserare (poezii), Editura Ministerului de Interne, 1992; Elogiul deșertă­ciunii   (1993); Ce iei cu tine în mormânt, Editura Eminescu, 1996; Povești aproape întâmplate, Editura Eminescu, 1998; Adio, îngere păzitor, Editura Libra, 2001; Buzunare cu grâu, Editura Eminescu, 2001; Căderea în cer, Editura Libra, 2003; Gaura (roman), Editura Libra, 2004; Viața inversă a lui Cocostel Ouatu, Editura RAO, 2005; Mașina de scărpinat, vol. I și II (teatru), Editura Libra, 2006; Dulce ca pelinul, Editura Libra și Detectiv, 2008; Biblia pentru furnici, 2001; Pregătiri de înviere, Junimea, 2020; Atunci când era mereu duminică, RAO, 2017; O sută și una de poezii, Editura Academiei Române, 2021.

CEI CE MĂ ASCULTĂ

Mai cu seamă atunci

când am ceva de spus tac.

Nu se obosește nimeni

să mă asculte.

Doar o pasăre, care

mi se așază pe umăr,

spunându-mi:

Nu te opri,

vorbești atât de frumos!

DORURI

Fumului îi este dor de foc,

focului de cenușă,

cenușii de vreascuri,

vreascurilor de pădure,

pădurii de primăvară,

primăverii de mine,

mie de tine.

CINEVA DE ACASĂ

Umblam pe străzile unui oraș

în care nu cunoșteam

pe nimeni.

Eram atât de singur încât

îmi venea să-mi plâng de milă.

Deodată am văzut pe cineva

din satul meu

venind din celălalt capăt al străzii.

Era ploaia.

Din clipa aceea

am început să mă simt ca acasă.

PÂRTIE

Când mi se face dor de iarnă

îmi micșorez gândurile

apoi trupul

până la dimensiunile unei furnici,

și atunci,

dându-mi drumul la vale

pe coala albă de hârtie

din față

strig cu toată puterea vocii mele de furnică:

– Pârtieeee...

Și-n timp ce strig

sufletul mi se îmbracă tot

în zăpadă.

FABRICANTUL TIMPULUI

Ce-aș mai râde

ca într-o zi să dăm peste

fabricantul timpului

și să vedem cum îi ies din mâini

mileniile pe bandă rulantă.

Unde s-or fi ducând toate,

nu știu.

Nici nu s-ar cunoaște

dacă din când în când

ar nimeri câte unul

și-n viețile noastre.

ÎNAPOI PE PĂMÂNT

Cad printr-o spărtură a timpului

în copilărie

iar de aici

printr-o spărtură din gard

în gutuiul vecinilor

apoi, printr-o spărtură din nori,

în cer.

Mă întorc pe pământ

cu unul dintre gândurile lui Dumnezeu.

Cum El are câte un gând

pentru fiecare om,

am norocul să nimeresc

chiar în cel despre mine.

MEMORIA

Sunt zile în care mi se oprește memoria

din mers.

O văd așezându-se pe câte-o piatră

de la marginea drumului

ca să-și tragă sufletul un pic.

Mă uit lung la ea,

întrebându-mă de unde o cunosc,

Sunt sigur c-o știu de undeva,

dar nu-mi aduc aminte de unde.

Nici de mine nu-mi aduc prea bine aminte.

Oare de unde mă știu?

Țin minte că știam cândva, dar

am uitat între timp.

ZORI DE ZIUĂ

Până și cea mai amară părticică

din tine era dulce.

De atâta dulceață

carnea mea se zăpăcea.

Mi se zăpăceau și gândurile.

Începeau zorile

să gândească în locul meu

iar eu să luminez de ziuă

în locul lor!

ALCOOL

Golul din pahare

e cel mai puternic alcool.

Îți revii cu greu

din mahmureală

atunci când îl sorbi

până la capăt.

HAINA FRIGULUI

Albul e haina

care îi vine frigului cel mai bine

atunci când se hotărăște să iasă pe afară.

Stă însă mai mult prin casă,

lângă sobă,

iar atunci când aceasta

nu i se pare îndeajuns de fierbinte,

își reazemă spinarea

de inimile noastre.

DOVADĂ

Ninsorile sunt dovada

că Dumnezeu

nu are niciodată

gânduri negre.

I-AM CERUT LUMII

I-am cerut lumii

să fie toată a mea.

Știi, i-am spus,

curând n-o să mai fiu.

Stă în puterea ta să-mi aparții

doar mie timp de o zi.

Sau numai un ceas,

dacă o zi ți se pare prea mult.

Eu am fost toată viața al tău

și o să fiu și după ce voi muri,

chiar dacă tu ai început

încă de pe acum să mă uiți.

VISE ÎMPLINITE

Ce trist!

Mi s-au împlinit

toate visele.

Asta înseamnă că

din clipă în clipă

o să încetez să mai fiu copil!