Bine știm că dualismul cartezian presupunea că mintea și sufletul sunt total independente de containerul lor carnal, chiar dacă admitea că încastrarea este perfectă. Urmașii filosofarzi ai filosofului au
POEZIE: Teo Cabel
La un ceai
Te invit la un ceai
cafea bem mereu
să vii, te rog,
îmbrăcată într-o poezie
tu alegi
deux pièces
rochie
dreaptă
cloș
scurtă
lungă
ne plimbăm apoi prin
pădurea din gândurile mele
pe malul lacului
din ochii tăi
când te plictisești
poți să te dezbraci
să te îmbraci cu realitatea
știu că o faci
poezie și pe ea
Jurnal din camera de zi
Dimineața ne întâlnim
la o cafea
vorbim de toate
aici în
WhatsApp/ Facebook/
Instagram room
mari întrebări
încap în câteva cuvinte
mici răspunsuri
nu ai loc să scrii
nici timp să vorbești atât
glume la care uiți să tragi perdeaua
dar dacă e perdea o tragi când vrei
amintiri de care îți e teamă
aici le exorcizezi și vezi că nu erau negre
lumina din ele prefera să fie discretă
când privești omul în ochi
ești atent ce vorbești
aici poți spune mai multe
fără să vadă cineva când roșești
poți să faci o captură de ochi
să o trimiți jpeg editată sau ne
imaginile sunt
mai directe decât cuvintele
o lume imensă
în spațiul acesta finit
care dispare dacă se termină
bateria/ se ia curentul.