Rugăciunile cernite se preschimbă în lumină

Cristian Muntean

***
N-am apucat să particip la Cină, 
am ajuns la camera de sus
când ospățul se terminase, 
mi-am înmuiat picioarele 
în apa care rămăsese după spălarea ucenicilor, 
am plecat în fugă pe lângă poarta Apelor, 
unde Ezra a citit legea lui Moise poporului 
și am luat-o pe lângă izvorul Gihon, 
unde Solomon a fost uns rege, 
am trecut valea Cedrilor 
spre Ghetsimani cu ochii scăldați de lacrimi 
în așteptarea luminii.
Unul din voi Mă va vinde,
parcă Te aud spunând, 
și mă uit în jur să văd dacă sunt singur.
E cel căruia Eu îi voi întinde bucățica de pâine 
și i-o voi da!
Doamne, câte bucăți de pâine am primit 
și nu le-am văzut?
Am ajuns în grădină, e plină de măslini colțuroși, 
nu e vremea lor, dar aș vrea să le văd roadele... 
Am început să-i văd pe toți. Suntem toți în grădină, Doamne! Se făcea Ziuă... Umblați cât aveți Lumina ca să nu vă prindă întunericul. Hristos a înviat!

Ioniță Iereul 

STĂPÂNUL VIEȚII
Se preumblă peste gânduri, se ridică dintre șoapte
O vestire cu putere, o solire de asalt,
Prin poiene și prin case, și prin locurile toate,
Este taina Învierii dintr-al cerului înalt!

Rugăciunile cernite se preschimbă în lumină,
Din cântările de seară tresar murmuri de speranță,
Răsădite printre gânduri cu mireasmă de cetină,
Se ridică Cel ce este, spre rodirea de viață!

Este noaptea Învierii și suntem în așteptare,
Clopotele stau tăcute, încă nu ne dau Vestire,
Se așteaptă în uimire să primim spre deșteptare,
Vestea că Stăpânul Vieții S-a trezit din adormire.

Iată clipa cea mai sfântă, bate ceasul de Înviere!
Cosmul cu totul cântă într-un glas neobosit,
Înviază Domnul Slavei, lumea iese din tăcere,
Și cu El și noi odată, și pământul adormit!

Adrian Lesenciuc 

***
capul se lăsă într-o parte
cerând binecuvântare
sau protecție
ei urcară prin spatele crucii
pe acolo de unde
se aude scrâșnetul dinților
ridicaseră scări
și puseră peste creștet
acoperiș de tablă să-l protejeze de ploi
 
sângele prelins din răni
are azi consistența și culoarea
ruginii
 
din lanul cu maci de
la marginea drumului
se aude scârțâitul vântului în tablă
ca un scrâșnet din dinți.

Valentin Popescu 

DE ÎNVIERE
Vor fi fumuri albastre, adieri,
nuielele de sânger vii în legănare 
se vor lovi trezind pământul
și toate păsările cântătoare 

Ne-om aminti de ziua de-apoi 
care nu e decât o zi care urmează 
și îmbracă toți copacii goi 
și face toată lumea trează 

Veți ști sau nu veți ști să fiți 
cu flori în curți pe la biserici 
ceva ne va grăbi spre sfinți 
și să ne așezăm în rugăciuni cucernici
Bătrânul paracliser de veacuri 
va da lumina în candelabre sfinte 
se vor ivi și miei în țarcuri
și răni se vor deschide din cuvinte 
Prin care aerul domol 
va strecura un deget liră 
dând slavă lui Iisus cu un ocol 
de cerc cu roșie lumină.

Costel Stancu

* * * 
în grădina Ghetsimani
unde plânge Domnul
şi fără de tihnă-şi dorm
ucenicii somnul,
înger sfânt trimite Tatăl
fiului său semn
- la vederea-i înfloresc
mugurii pe lemn -
eu sub poala-i mă strecor
ca să pot vedea
de Se îndoieşte Domnul
de puterea Sa.
El mă vede şi mă mustră
să îmi dau silinţa
spre a nu-mi lăsa ispitei
de-a şti totul, fiinţa.
Căci cu cât ştiu mai puţine
despre el, Alesul,
cu atât se-arată-n fapta-I,
mai clar, înţelesul. 

Dorina Stoica

LEGĂMÂNT
Cu mine fac legământ 
să nu fiu ca frunza-n vânt,
iar la timpul înserării
să iau capătul răbdării
și să pun bun început
pentru tot ce-am de făcut:
rugăciune, post, iertare
și o dragoste mai mare!

Mieii inimii voi duce 
unde iarba e mai dulce,
fără milă, în picioare
călca-voi iarba de fiare.
Iar de m-oi răni în zbor
o să rabd, n-o să cobor.
Voi urca treaptă cu treaptă
scara postului cea dreaptă. 

Dau voință, iau putere
să ajung la Înviere.

Girel Barbu 

DIN CĂMAȘA TA, IISUSE
Din cămașa Ta, Iisuse,
cusută cu mare chin
ce pe Trupul Tău crescuse
precum scoarța pe măslin
și pe care-n Dealul Morții
arucat-au atunci sorții, 
rup toți, Doamne Hristoase,
câte-un petic și-l vor coase -
când păcatele îi dor -
la cămașa vieții lor.

Romeo Aurelian Ilie

ȘTREANGUL
Am ajuns la Ghetsimani,
dar n-am găsit,
oricât am căutat,
locul unde-a plâns Iisus.

Însă, 
pe-un ram 
veșnic verde
atârna ștreangul
cu care 
s-a spânzurat
Iuda.

M-am uitat 
prin ochiul acela 
rămas intact,
ca în oglindă.

Ignatie Grecu

DE ÎNVIERE
Singura mângâiere pentru cei plecaţi:
un licăr de lumânare la căpătâi,
cântecul de privighetoare în zori,
bobul de rouă tremurând pe firul de iarbă,
prelins din ochiul îndurerat al unei flori.
Şi, sfântă, mireasma de liliac.
îmbrãţişând şi sãrutând pe toţi.