Faptele părinților și sănătatea copiilor

Dintr-o analiză atentă vom înțelege faptul că expresia aceasta Faptele părinților și sănătatea copiilor este orientată către cititorii care vin la Dumnezeu nu cu inima, ci cu rațiunea. Aceștia se străduie să analizeze în mod critic propria persoană și viața pe care au dus-o, să înțeleagă sursele duhovnicești ale propriilor maladii și ale bolilor celor care le sunt apropiați. Foarte mulți se întorc pentru prima dată spre Dumnezeu atunci când li se agravează starea de sănătate sau sănătatea rudelor. Boala îl împinge pe om să își revizuiască sistemul de valori. Această afirmație este valabilă mai ales în privința bolii și a morții unui copil, de exemplu.

Există oare o legătură între comportamentul părinților și starea de sănătate a copiilor, despre suferințele lor care urmează păcatelor părin­tești?

Într-adevăr pentru multitudinea de păcate sau vicii ale părinților adeseori plătesc și copiii lor. Nu este un secret faptul că tatăl sau mama le provoacă uneori propriilor copii stresuri, traume psihice, conflicte interpersonale și lăuntrice. Acestea duc la serioase maladii fizice, psihice și duhovnicești. Ca atare, la mulți adulți originea bolilor și complexelor psihologice se regăsește în copilărie.

În general, părinții și copiii au drepturi și îndatoriri reciproce. Sfânta Scriptură îi cheamă pe copii să le mulțumească din inimă părinților. Din toată inima trebuie să îi cinstim pe părinți și să nu uităm niciodată durerile lor. Și la bătrânețe, chiar dacă mintea lor slăbește, trebuie să li se arate respect, să nu fie disprețuiți. Totodată, Sfânta Scriptură îi învață pe părinți să se îngrijească de copiii lor, să își ajute fiicele în vederea alegerii unui soț vrednic, să le ușureze amărăciunile, să le aplaneze conflictele familiale.

De asemenea, trebuie să examinăm permanent gradul de responsabilitate a copilului pentru greșelile părinților săi. Din punct de vedere creștin, dreptatea dumnezeiască întrece cu mult capacitatea noastră de înțelegere și concepțiile noastre despre dreptate. Tema aceasta cere o discuție aparte. Ea este dificilă și în plan teologic și în plan moral și în plan medical. Răspunsul la această problemă îl avem adesea în Sfânta Scriptură.

Dumnezeu nu amenință, ci previne. El descrie situații în care omul se aduce atât pe sine, cât și pe copiii săi, făcând abuz de liberul său arbitru.

Reflecția textelor biblice și patristice ne oferă cheia înțelegerii felului în care suferințele copiilor depind de păcatele părinților. Copiii nu plătesc cu sănătatea lor pentru păcatele personale ale părinților lor, ci pot suferi în virtutea urmărilor păcatelor părinților. Fără a fi răspunzători pentru păcatele părinților, urmașii sunt strâns legați de înaintași genetic, psihologic, social, cultural și duhovnicește. Ca atare, amândouă generațiile sunt strâns legate și trăiesc inevitabil experiența înrâuririi reciproce pozitive și negative. Aici nu este vorba de karma, de pedeapsa oarbă a destinului pentru faptele rele săvârșite, ci de rezultatul nemijlocit al unității trupești, sufletești și duhovnicești dintre părinți și copiii lor. Deci între păcatele părinților și bolile copiilor se pot trasa înlănțuiri evidente.