Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Opinii Repere și idei O istorie explozivă și volatilă

O istorie explozivă și volatilă

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Repere și idei
Un articol de: Tudor Călin Zarojanu - 17 Feb 2025

Istoria calculatoarelor și a mijloacelor de stocare a datelor este de-a dreptul amețitoare. Mai lentă la început, intens accelerată în vremea din urmă. Iar ceea ce ieri era o invenție revoluționară, azi e piesă de muzeu...

În 1837, britanicul Babbage a început să proiecteze o „Mașină analitică”, dar nu a reușit să o construiască până la moartea sa, din cauza limitărilor tehnologice ale vremii. Cu toate acestea, o mașină construită în 1991 după schițele sale s-a dovedit a funcționa perfect, așadar fusese primul proiect viabil de calculator.

În 1842-43, Augusta Ada King, Contesă de Lovelace, născută Augusta Ada Byron, fata poetului și Lordului George Gordon Noel Byron, studiind proiectul Babbage, a creat primul algoritm care urma să fie procesat de către o mașină, devenind astfel primul programator de calculator din istorie.

În 1946, deci imediat după cel de-Al Doilea Război Mondial, la Universitatea din Pennsylvania, s-a anunțat realizarea primului calculator electronic de uz general, ENIAC, prescurtare de la Electronic Numerical Integrator And Computer (Calculator și Integrator Electronic Numeric). Acesta și toate modelele „main frame” care au urmat, mari cât un dulap sau chiar cât o cameră, își primeau programele și datele de intrare fie pe cartele perforate, folosite pentru prima oară în jurul anului 1725 de Basile Bouchon și Jean-Baptiste Falcon pentru... controlul războaielor de țesut, tehnică îmbunătățită de Joseph Marie Jacquard în 1801, fie pe benzi magnetice, precum cele de magnetofon, fie pe benzi perforate.

În 1981, IBM a scos pe piață primul calculator personal, deși chiar conducerea firmei considera că nu va exista cerere decât pentru câteva zeci de exemplare! Azi, sunt peste două miliarde... Calculatoarele personale - produse cândva și în România - foloseau drept intrare fie o casetă audio (pe care puteai să ai și programe, și muzică!), fie o dischetă (floppy disk), de 5 1/4 inci ori de 3 1/2 inci (1 inci = 2,54 cm). Alan Shugart este recunoscut ca inventator al unității de dischetă, în 1967, pe când lucra la IBM.

A urmat în 1982 discul compact (CD), în 1996 DVD-ul (Digital Video Disc), de 7 ori mai încăpător decât un CD (între 4,7 și 17,08 Gb), în 2003 stick-ul USB (stick de memorie/USB flash), care anul trecut a ajuns până la o capacitate de 4 Tb, adică 4.000 de Gb, iar în 2006 discul optic Blu-ray (între 25 și 128 Gb). În fine, încă din anii 1980 se foloseau hard disk-uri externe, iar din 1978 SSD-uri externe (de amuzament: primele aveau... 16 Kb, insuficient pentru o poză de azi!). Nu intrăm mai adânc în definiții și detalii, dar trebuie spus că și unele, și altele au ajuns să înmagazineze până la 100 Tb = 100.000.000.000 Kb...

Ce va fi mâine? Nu cred că știe ori măcar bănuiește cineva. N-au trecut nici o sută de ani între prima bandă magnetică (1935) și SSD, iar computerul care a dus oameni pe Lună avea 32 Kb de memorie și un disc intern de 72 Kb. Incomparabil mai puțin decât cel mai modest telefon mobil de azi, când majoritatea mijloacelor de stocare a datelor sunt fie scoase din uz, fie tot mai rar utilizate.

Lucru valabil, de altfel, și pentru mijloace de stocare audio şi video: banda de magnetofon, casetele audio, casetele video (cum ne adunam, în anii 1980, în casele celor puțini care aveau aparate video!), CD-urile, DVD-urile și discurile Blu-ray cu muzică și filme. Paradoxal sau nu, singurele care trăiesc o a doua viață, grație modei vintage, sunt bătrânele discuri de vinil, care se-nvârt din 1860 încoace!