Istoria calculatoarelor și a mijloacelor de stocare a datelor este de-a dreptul amețitoare. Mai lentă la început, intens accelerată în vremea din urmă. Iar ceea ce ieri era o invenție revoluționară, azi e piesă de muzeu...
În 1837, britanicul Babbage a început să proiecteze o „Mașină analitică”, dar nu a reușit să o construiască până la moartea sa, din cauza limitărilor tehnologice ale vremii. Cu toate acestea, o mașină construită în 1991 după schițele sale s-a dovedit a funcționa perfect, așadar fusese primul proiect viabil de calculator.
În 1842-43, Augusta Ada King, Contesă de Lovelace, născută Augusta Ada Byron, fata poetului și Lordului George Gordon Noel Byron, studiind proiectul Babbage, a creat primul algoritm care urma să fie procesat de către o mașină, devenind astfel primul programator de calculator din istorie.
În 1946, deci imediat după cel de-Al Doilea Război Mondial, la Universitatea din Pennsylvania, s-a anunțat realizarea primului calculator electronic de uz general, ENIAC, prescurtare de la Electronic Numerical Integrator And Computer (Calculator și Integrator Electronic Numeric). Acesta și toate modelele „main frame” care au urmat, mari cât un dulap sau chiar cât o cameră, își primeau programele și datele de intrare fie pe cartele perforate, folosite pentru prima oară în jurul anului 1725 de Basile Bouchon și Jean-Baptiste Falcon pentru... controlul războaielor de țesut, tehnică îmbunătățită de Joseph Marie Jacquard în 1801, fie pe benzi magnetice, precum cele de magnetofon, fie pe benzi perforate.
În 1981, IBM a scos pe piață primul calculator personal, deși chiar conducerea firmei considera că nu va exista cerere decât pentru câteva zeci de exemplare! Azi, sunt peste două miliarde... Calculatoarele personale - produse cândva și în România - foloseau drept intrare fie o casetă audio (pe care puteai să ai și programe, și muzică!), fie o dischetă (floppy disk), de 5 1/4 inci ori de 3 1/2 inci (1 inci = 2,54 cm). Alan Shugart este recunoscut ca inventator al unității de dischetă, în 1967, pe când lucra la IBM.
A urmat în 1982 discul compact (CD), în 1996 DVD-ul (Digital Video Disc), de 7 ori mai încăpător decât un CD (între 4,7 și 17,08 Gb), în 2003 stick-ul USB (stick de memorie/USB flash), care anul trecut a ajuns până la o capacitate de 4 Tb, adică 4.000 de Gb, iar în 2006 discul optic Blu-ray (între 25 și 128 Gb). În fine, încă din anii 1980 se foloseau hard disk-uri externe, iar din 1978 SSD-uri externe (de amuzament: primele aveau... 16 Kb, insuficient pentru o poză de azi!). Nu intrăm mai adânc în definiții și detalii, dar trebuie spus că și unele, și altele au ajuns să înmagazineze până la 100 Tb = 100.000.000.000 Kb...
Ce va fi mâine? Nu cred că știe ori măcar bănuiește cineva. N-au trecut nici o sută de ani între prima bandă magnetică (1935) și SSD, iar computerul care a dus oameni pe Lună avea 32 Kb de memorie și un disc intern de 72 Kb. Incomparabil mai puțin decât cel mai modest telefon mobil de azi, când majoritatea mijloacelor de stocare a datelor sunt fie scoase din uz, fie tot mai rar utilizate.
Lucru valabil, de altfel, și pentru mijloace de stocare audio şi video: banda de magnetofon, casetele audio, casetele video (cum ne adunam, în anii 1980, în casele celor puțini care aveau aparate video!), CD-urile, DVD-urile și discurile Blu-ray cu muzică și filme. Paradoxal sau nu, singurele care trăiesc o a doua viață, grație modei vintage, sunt bătrânele discuri de vinil, care se-nvârt din 1860 încoace!
Ne-am obișnuit cu comemorările din fiecare an ale Bisericii noastre ortodoxe, care marchează atât momente istorice, cât și liturgice, dogmatice sau spirituale, încercând să trezească conștiința credincioșilor spre o viață activă și unitară din perspectiva mesajului pe care îl transmite.
Vreme de peste trei ani, Mântuitorul Hristos le-a vorbit Sfinților Săi Ucenici și Apostoli despre tainele Împărăției lui Dumnezeu. Fiind oameni cu măsuri și înțelegeri diferite, la început nu au pătruns sensurile adânci ale învățăturilor dumnezeiești, dar, când Duhul Sfânt s-a revărsat peste ei, mintea li s-a deschis, inima le-a fost luminată și au înțeles toate...
Suntem în timpul Postului Mare când în cursul săptămânii (de luni până vineri) se oficiază în biserici Liturghia Darurilor înainte sfinţite sau a Sfântului Grigorie Dialogul, autorul ei, pe care-l
Duhovnicia părinților deșertului și, în general, spiritualitatea ortodoxă se întemeiază pe ucenicie, pe trecerea învățăturii și a experienței de la o generație la alta, în mod direct. Dar, tocmai pe
.jpg)
Duminica a 2-a din post (a Sfântului Grigorie Palama) Marcu 2, 1-12 În vremea aceea, intrând iarăşi Iisus în Capernaum, după câteva zile s-a auzit că este în casă. Şi îndată s-au adunat aşa de
Umanismul, așa cum ni‑l prezintă istoria ultimelor secole, a pus în centrul atenției omul, uitând de raportarea lui la Creator. Însă „emanciparea” realizată nu a condus la împlinirea omului, la fericirea
Fraților, prin credință, Moise, când s-a făcut mare, n-a voit să fie numit fiul fiicei lui Faraon, ci a ales mai bine să pătimească cu poporul lui Dumnezeu, decât să aibă dulceața cea trecătoare a
Sfântul Benedict, al cărui nume înseamnă binecuvântat, era din cetatea Nursia, Italia, nu departe de Roma. S-a născut în anul 480 din părinţi dreptcredincioşi, cu bună stare. Fiind
Sfântul Grigorie Palama, Capitole despre rugăciune și curăția inimii, 3, în Părinți și Scriitori Bisericești (2022), vol. 21, pp. 416-417 „(...) De aceea, cel care prin purtarea de grijă în vremea
Anul 1925 este foarte important pentru Istoria Bisericii Ortodoxe Române, pentru că Biserica noastră a fost ridicată la rang de Patriarhie. În acest an s-a desfăşurat un amplu proces de înfiinţare a Patriarhiei
În ultimii șase ani, la Casa Muzeu „Alexei Mateevici” din Căinari, în luna martie, împreună cu preoții din Protopopiatul Căușeni, cu preotul Valentin Baltaga din Parohia „Sfinții Arhangheli” și autoritățile din acest oraș, dar și cu mulțime de tineri, elevi și lucrători în domeniul culturii din raionul Căușeni, am oficiat slujba Parastasului și am participat la activitățile culturale dedicate preotului Alexei Mateevici (1888-1917), unul dintre poeții înzestrați cu mult har și talent, care ne-a lăsat cea mai frumoasă poezie dedicată limbii: „Limba noastră”.
Unii călugări din mănăstirile athonite, numiţi şi isihaşti, au ajuns să vadă lumina necreată a lui Dumnezeu. Dar adversarii lor respingeau posibilitatea vederii lui Dumnezeu de către om, negau distincţia dintre fiinţă şi energii în Dumnezeu, excluzând orice posibilitate de comuniune reală a omului cu Dumnezeu. Cel care a luat iniţiativa de a le răspunde acestora a fost Sfântul Grigorie Palama, care a vorbit despre posibilitatea cunoaşterii şi a unirii cu Dumnezeu, afirmând că nu există natură (fiinţă) nelucrătoare care să nu se manifeste în afară prin energii. Sfântul, pentru care isihasmul devenise un mod de viaţă, a răspuns că isihaştii nu văd Fiinţa lui Dumnezeu, ci energiile necreate care se revarsă din Fiinţa Lui.
În 28 februarie 2025 se împlinesc 240 de ani de la moartea martirică a lui Horea și a lui Cloșca, din anul 1785, la Alba-Iulia. Crișan murise deja în închisoare, în 13 februarie. Deși în raportul comisiei de anchetă se menționează că acesta s-a sinucis, există mai multe argumente care aruncă îndoiala asupra acestui lucru.
Sfântul Grigorie Palama este unul dintre cei mai mari teologi ai Bisericii, unul foarte profund, dens și uneori greu de asimilat. Temele abordate de el, cum sunt distincția dintre ființă și lucrările nezidite în Dumnezeu, distincția dintre teologie și vederea lui Dumnezeu în lumină, sunt adânci, greu de expus în cuvinte. Nici exprimarea lui nu este simplă, pe alocuri chiar aticizată și, mai mult, deși se folosește destul de des de metoda argumentației de tip aristotelian, documentaţia lui este laborioasă, nu ușor de urmărit, parcă vrând cu tot dinadinsul să-i invite pe detractorii lui să-i recitească paragrafele! Deci, da, Grigorie Palama este un teolog greu de descifrat și trebuie să recunoaștem și greu de digerat, nu numai de frații noștri de alte confesiuni, dar uneori și de noi. Bunăoară, citindu-l pe Varlaam, Achindin și mai ales pe Grigoras sau Dexios, s-ar putea să ni se pară la început mai clari, mai logici, mai digerabili! Totuși, dincolo de aceste dificultăți, Grigorie Palama este teologul luminii nezidite al lui Dumnezeu, teologul care ne arată cum să urcăm muntele Taborului pentru a-L întâlni acolo pe Hristos, izvorul luminii. Învățătura lui este despre viață, viața în Hristos.
