În duminica din 10 noiembrie 1940, ora 3:39, România era zguduită de cel mai puternic cutremur, ca energie eliberată, din secolul al XX-lea. Seismul a avut magnitudinea de 7,7 pe scara Richter, intensitate IX pe
100 de ani de la adoptarea legii radiofoniei în România
Ziua radioului naţional este marcată în fiecare an la 1 noiembrie, dată la care, în 1928, la orele 17:00, a fost inaugurat postul radiofonic, cu apelul „Alo, Alo, aici Radio Bucureşti, România”, cuvinte rostite de profesorul Dragomir Hurmuzescu (1865-1954), promotorul radiofoniei româneşti, potrivit Agerpres. Emisia a fost făcută pe lungimea de undă de 401,6 metri. Dar, istoria radiodifuziunii începe în 1925, odată cu înfiinţarea Asociaţiei Prietenilor Radiofoniei, condusă de Hurmuzescu, pe atunci director al Institutului Electrotehnic al Universităţii din Bucureşti, și când a fost adoptată legea pentru înfiinţarea unei societăţi de difuziune pe acţiuni (60% capital de stat şi 40% capital particular). La 15 decembrie 1925 a fost promulgat decretul regal al „Legii Radiofoniei”, transmis ulterior şi Oficiului Internaţional de Radiofonie de la Geneva. La început, radioul avea 17 angajaţi şi emitea câteva ore zilnic, programul fiind alcătuit din ştiri, muzică de dans şi clasică, buletine meteo. Ulterior, au apărut emisiuni culturale, umoristice sau muzicale, printre care: „Ora copiilor”, „Ora veselă”, „Cronica muzicală”, „Cronica dramatică” sau „Poşta amatorilor”. La 4 aprilie 1936, Societatea de Difuziune Radiotelefonică, înfiinţată în 1928, a devenit Societatea Română de Radiodifuziune.





