Vacanța copiilor, oportunitate pentru dezvoltarea abilităților de viață

Vacanța copiilor devine o provocare și o oportunitate pentru părinți: provocarea de a organiza zile pline de sens pentru cei mici și oportunitatea de a consolida legătura părinte-copil. Departe de presiunea temelor și a performanțelor academice, vacanța deschide spațiul ideal pentru dezvoltarea așa-numitelor soft skill-uri - abilități emoționale, sociale și cognitive esențiale pentru viață, dar rareori „notate” în carnetul de note. Cristina Elena Neguț, Ambasador al Ecologiei Relaționale, ne-a vorbit din bogata sa experiență profesională, explicând că prin planificare, dialog și activități creative, micuții pot învăța empatia, autocontrolul și gândirea critică, transformând timpul liber într-o experiență formativă valoroasă.

Marea majoritate a copiilor din marile orașe au pe parcursul anului școlar un orar bine stabilit, cu ore la școală în cursul dimineții și apoi programul este umplut la maxim cu ședințe de pregătire pentru diferite discipline școlare, la care se adaugă ore de pian, vioară, tenis, înot etc., astfel încât părinții petrec puțin timp în contact direct cu copiii lor. Lucrurile se schimbă în vacanță, când micuții nu mai au un program precis impus de școală și chiar cluburile la care mergeau intră și ele în vacanță. În acest context, de multe ori singur, copilul se „trezește” că este „regele casei” și crede că poate face orice, oricând și oricum. Iar părinții primesc acum provocarea de a le umple timpul cu diverse activități, iar celor mai mici de a le asigura „distracție” nonstop pentru a nu se plictisi.

Rolul activ al părinților

„Îmi place să spun că atât părinții, cât și copiii pot fi niște grădinari care îngrijesc relațiile de familie cu multă înțelepciune, calm și răbdare. E nevoie «să grădinărim» această conexiune, pentru că așa cum nici o plantă nu crește fără să fie mai întâi însămânțată și apoi îngrijită, la fel e necesar să avem grijă de legătura părinte-copil. În general, micuții nu știu să își facă singuri program în vacanță și de aceea părinții trebuie să se pregătească din timp pentru a face planuri și program atât pentru copii, cât și pentru familie, adică pentru copii și părinți. Pentru început, cred că părinții ar trebui să privilegieze un dialog cu copiii lor despre ce le-ar plăcea să facă împreună și apoi separat. Să deschidă ușa către copil întrebând: «Ce ai tu interesant în cameră, care îți place sau nu-ți mai place?», «Ce jocuri din prezent iubești sau ce ai dori să joci pe viitor?», «Ce vrei să facem împreună?», «Cum ar arăta ziua ta ideală?», «Cum îți imaginezi o excursie perfectă?» etc. Vacanța este o ocazie de explorat conexiunea dintre copil și părinte, de împărtășire a părinților către copii și de a purta un dialog, cu drag și în tihnă, despre aspecte particulare din viața de familie. Această perioadă oferă disponibilitate și timp pentru momente propice pentru «a hrăni» relația dintre părinți și copii. De aceea stă în responsabilitatea adulților să anticipeze că urmează mult timp liber pentru copii și e nevoie să se pregătească, cu inspirație și strategie bine gândită, pentru dialog, întrebări istețe și propuneri potrivite pentru vârsta copilului. Este o invitație pe care părinții o adresează copiilor spre a-și construi un calendar sau un orar care să răspundă nevoilor acestora”, a precizat Cristina Elena Neguț.

Dezvoltarea competențelor interpersonale și intrapersonale

Cele aproape trei luni de vacanță oferă timp părinților pentru a fi atenți la detalii, la abilitățile copilului care nu sunt exploatate la școală, lucrurile bune pe care el le face bine și care nu au fost niciodată puse în valoare și nici cuantificate în carnetul de note, ceea ce specialiștii numesc soft skill-uri. Acestea din urmă reprezintă abilități și competențe personale, sociale și emoționale care țin mai ales de modul în care copiii interacționează într-un colectiv, cum comunică cu ceilalți colegi și cu adulții, dar și felul în care ei se adaptează în clasă și în grupul de camarazi. Unii copii sunt mai energici și pot provoca ușor conflicte, iar alții sunt buni comunicatori, pacifiști și reușesc să aplaneze rapid și ușor neînțelegerile, indicând factori predictivi pentru adaptare și leadership pe termen lung.

Literatura de specialitate menționează trei tipuri de soft skill-uri: competențe interpersonale, intrapersonale și cognitiv transversale.

Competențele interpersonale le identificăm la copiii care relaționează și cooperează ușor cu ceilalți, comunică eficient atât cu adulții, cât și cu micuții de vârsta lor, lucrează bine în echipă, fiind empatici. Ei ascultă activ ceea ce le transmit cei din jur și sunt dispuși să negocieze, de aceea se acomodează ușor într-un colectiv nou și nu le este frică să socializeze cu persoane străine. Aceștia se vor simți bine într-o tabără departe de casă, iar părinții nu vor fi îngrijorați din cauza lor.

Competențele intrapersonale se referă la modul în care copiii „relaționează” cu ei înșiși, cum deprind elemente de autocontrol și reziliență. Micuții care dețin aceste competențe se adaptează ușor, învață să gândească critic și constructiv la adresa acțiunilor pe care le fac. Aceștia au noțiunea trecerii timpului și își pot concepe un program și un orar propriu, de aceea în vacanță ei pot fi buni organizatori pentru domeniul lor de interes. În plus, își găsesc ușor motivația în plan interior și reușesc să o păstreze pe timp îndelungat. Ei pot fi provocați să își facă singuri ordine în cameră, să așeze cărțile în bibliotecă sau să ordoneze jucăriile etc.

Copiii care dețin competențe cognitive transversale aplică ușor informațiile acumulate, sunt creativi și găsesc repede soluții la impedimentele întâmpinate. Ei sunt dispuși permanent să învețe lucruri noi și nu le este frică să ia decizii.

Oprindu-se doar la un instrument care ajută la dezvoltarea competențelor interpersonale și, mai ales, a relațiilor dintre părinți și copii, Cristina Elena Neguț a detaliat modul de folosire a metodei numite poșta mesajelor cadou. „Se folosesc niște plicuri colorate cu numele fiecărei persoane din casă, care de obicei se pun pe frigiderul din bucătărie, și în care peste zi se lasă mesaje de apreciere, încurajare, laudă, mulțumire etc. Acestea se citesc seara înainte de a merge la culcare, fiind o ocazie potrivită de a mai exersa scrisul, amabilitatea, bunăvoința prin observarea aspectelor pozitive ale celor dragi din familie. Genul acesta de mesaje pozitive «hrănesc» legătura părinte-copil și odată ce aceasta devine puternică, atunci părintele va putea mai ușor să-i spună un «nu» în momentele în care micuții insistă să facă ori să primească ceva nepotrivit pentru ei. Dacă el știe că această conexiune este bună, că este apreciat și iubit de către părinți, atunci înțelege că acest «nu» nu este o nenorocire și primește refuzul mult mai ușor. Din perspectiva mea, vacanța ne oferă aceste momente în care nu mai căutăm perfecțiunea, ci bucuria fertilității acestei relații, pe care o hrănim cu ceea ce avem mai bun în noi ca adulți și ne propunem să vedem ce are mai bun în adâncul său copilul nostru. Vacanța ne oferă șansa de a alchimiza emoțiile pentru care nu avem timp în restul anului când ne uităm mai mult în carnetul de note al copilului și mai puțin la frumusețea ochilor săi sau la jovialitatea sufletului său”, a completat Cristina Elena Neguț.

Vacanța oferă un context mai relaxat decât în timpul anului școlar și permite copiilor să exerseze competențele interpersonale, intrapersonale și cognitive transversale într-un mod natural și spontan. Activitățile nonformale din vacanță, participarea la tabere, ateliere tematice sau activități sportive de echipă contribuie la dezvoltarea empatiei, rezilienței, creativității, gândirii divergente, autocontrolului etc. Rolul părinților este de a facilita asemenea activități și de a-i provoca pe micuți să își folosească resursele personale și să își dezvolte competențele emoționale și sociale într-un mod în care nu o pot face la școală. Astfel copiii nu se vor plictisi, iar părinții vor „grădinări”, cu discernământ și răbdare, relația cu copiii lor într-o modalitate care își va arăta roadele peste ani, la maturitate.